Text - Oastea Domnului

Pe fratele Traian Dorz eu îl număr cu sfinții (II) – IPS Serafim Joantă

Dacă nu Îl mai recunoaștem pe Dumnezeu, religia este măturată, aș zice înlăturată la marginea societății. E o chestiune privată. Fiecare face cam ce vrea el, cum vrea el, nu te oprește nimeni – cum vedeți că, uite, și eu pot discuta lucrurile acestea aici și nu mă tem că mă leagă cineva că strig împotriva celor care dau legi la Bruxelles sau la Strassburg sau în altă parte.

Deci, ne bucurăm, pe de o parte, de o libertate extraordinară, pe care lumea poate n-a avut-o niciodată, dar iată e o libertate fără responsabilitate.

Pe fratele Traian Dorz eu îl număr cu sfinții (I) – IPS Serafim Joantă

În numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfântului Duh. Amin! Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Slăvit să fie Domnul! Preacuvioși și cucernici părinți, cuvioase măicuțe, iubiți frați și surori, membri ai Oastei Domnului. Când, cu câteva luni în urmă, părintele Corneliu Clop ne-a trimis o carte nouă despre fratele nostru drag Traian Dorz, și după aceea un telefon prin care mă invita la această adunare comemorativă, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la trecerea la Domnul a fratelui nostru Traian, ca să vin aici la Mizieș, satul, locul natal al frăției sale, mi-am pus pe inimă să răspund acestei invitații, mai cu seamă pentru că am fost și sunt legat de Oastea Domnului prin toate fibrele vieții mele lăuntrice.

Despre creșterea copiilor (II) – Sfântul Ioan Gură de Aur

Închipuie-ți că ești un împărat care are sub conducerea sa un oraș: sufletul copilului. Căci, într-adevăr, sufletul este un oraș. După cum în oraș unii fură, alții fac fapte de dreptate, unii muncesc cum trebuie, iar alții fac toate de mântuială și la întâmplare, tot astfel și în suflet sunt gânduri și gânduri. Unele se luptă împotriva pornirilor neîndreptățite ale sufletului, cum sunt soldații în oraș; altele se îngrijesc de bunăstarea întregii locuințe a trupului, cum sunt oamenii de stat dintr-un oraș; altele poruncesc, cum sunt conducătorii orașului;

Cu ochii țintă – Ioan Marini

Cu ochii țintă la Căpetenia și Desăvârșirea noastră. (Evrei 12, 2)

Lozinca biruinței unui creștin viu și luptător este apelul de la Evrei 12, 2: cu ochii țintă spre Cel ce este Căpătenia și Desăvârșirea credinței noastre, cu ochii țintă spre Iisus cel răstignit, cu ochii țintă spre Iisus Biruitorul.

Duhul Sfânt lucrează neîncetat să ne ridice privirea la Căpetenia luptei și desăvârșirii noastre, să nu ne privim pe noi, ci să-L privim pe Cel Răstignit pe crucea Golgotei pentru noi și mântuirea noastră. Dar, de altă parte, diavolul lucrează tocmai contra. El își bate mereu capul cum să ne întoarcă privirea de la ținta unde trebuie să privim.

Cuvântul lui Dumnezeu (II) – Traian Dorz

De ce a ales Dumnezeu pe Moise, un om pe atunci bătrân de 80 de ani, care îşi vedea liniştit undeva departe de grija oilor sale, fără să aibă, nici măcar bănuiala, nici dorinţa, nici îndrăzneala unei astfel de lucrări pe care avea s-o facă! Taină!

De ce l-a ales Dumnezeu pe Ghedeon, un tânăr neîncercat, care îşi vedea de treaba lui să bată grâul în teasc, spre a-l ascunde de vrăjmaşul cotropitor al ţării, pentru ca familia lui să aibă hrană (Judec. 6)? De ce l-a ales pe David, sau pe Ilie, sau pe Daniel, sau pe fiecare din profeţii Săi? La vârste atât de felurite. În împrejurări atât de felurite, dar totdeauna minunat. Totdeauna pe neaşteptate, totdeauna neschimbat. Taină!

Cuvântul lui Dumnezeu (I) – Traian Dorz

Cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul pentru că El pătrunde ca o sabie cu două tăişuri, despărţind până la profunzime ceea ce este lumină, de ceea ce este întuneric, şi ceea ce este viu, de ceea ce este mort (Evrei 4, 12-13).

Înţelepciunea lui Dumnezeu este Adevărul, pentru că Ea nu poate fi nici înşelată (Ioan 2, 23-25), nici înşelătoare (Romani 3, 3; Isaia 54, 10). Oricine vine la El nu va fi izgonit afară (Ioan 5, 24). Dar oricine nu crede în El, nu va vedea viaţa ci mânia lui Dumnezeu va rămâne peste el (Ioan 3, 36).

Pentru familia creștină – Ioan Marini

Familia Creștină! Iată un nume care se aude așa de rar, iată ceva care se vede așa de rar, iată ceva care se trăiește așa de rar. Ne gândim la familia cea mare a popoarelor „creștine” care se mândresc cu numele Domnului Hristos și care ar trebui să trăiască într-o adâncă înfrățire și dragoste: – ce-a ajuns azi această familie?

O, e atât de adâncă prăpastia de ură care desparte popor de popor azi, că dragostea parcă nu mai are nici o punte să treacă peste ea. Cu cât mai dureroasă e apoi dezbinarea, lupta și ura de moarte, care se petrece între cei ce ar trebui să fie Familia Domnului Hristos! Oamenii care mărturisesc același Crez, se laudă cu aceeași Evanghelie și Același Domn, au între ei ură de moarte …

Cuvânt la Sfânta Treime (I) – Sfântul Ioan Gură de Aur

Noi întrebăm astăzi dacă este Fiul de aceeași putere și slavă ca și Tatăl și de aceeași ființă cu Dânsul. Totuși, noi practic nu întrebăm, ci prin harul lui Hristos am și aflat ceea ce căutăm și ținem aceasta tare, și voim acum a o dovedi și potrivnicilor. Dar eu mă rușinez când trebuie să vorbesc despre aceasta; căci, în adevăr, nu este oare de râs a voi să dovedești un lucru așa de clar? Nu este, oare, lucru nebunesc a întreba dacă este Fiul de aceeași ființă cu Tatăl? Căci noi trebuie numai să privim natura, spre a dovedi răspunsul. Atât cei născuți, cât și mamele care nasc, cu toții sunt de aceeași ființă, atât la oameni, cât și la dobitoace și la plante. Voiești tu, oare, numai la Dumnezeu a face o deosebire de la această lege obștească? Totuși, ca să nu se pară că egalitatea ființei Fiului cu a Tatălui voiesc a o dovedi numai din cele pământești, de aceea o vom întemeia acum și cu dovezi din Biblie.

Duhul face viu – Pr. Iosif Trifa

Vorbirea părintelui Iosif ținută la Rusalii, în adunarea Oastei Domnului din Sibiu.

Litera omoară; iar Duhul face viu (II Corinteni 3, 6).

Iubiți frați și surori!

S-a vorbit mult și se vorbește mult despre Oastea Domnului! Se vorbește, poate, prea mult. Toată istoria ei se află în paginile Scripturii. Eu am citit mult în Scripturi și am observat un lucru. În lucrurile mântuirii sufletești, nu se mai petrece nimic nou. Nimic nou și nimic mai mult decât e scris acolo. Ci doar adevărul din Biblie se repetă mereu în alte și alte forme. Așa e și cu Oastea Domnului. Ea nu e ceva nou. Ea este una din frământările mântuirii pe care le vedem în Scripturi.

Smochinul de la Marcu 11, 13 și noi tinerii – Ioan Marini

În evanghelia de la Marcu capitolul 11 versetele de la 12 la 14, este un loc care ar trebui ridicat ca o sabie de foc în fața tuturor tinerilor din toată lumea. Iată ce spune Evanghelia în acest loc:

A doua zi, după ce au ieşit din Betania, Iisus a flămânzit. A zărit de departe un smochin care avea Frunze şi a venit să vadă poate va găsi ceva rod în el. S-a apropiat de smochin, dar n-a găsit decât frunză, căci nu era încă vremea smochinelor. (Marcu 11, 12-13) Și i-a zis: De acum încolo în veac să nu mai dea rod din tine. Și pe dată, smochinul s-a uscat. (Matei 21, 19)

Parcă un fior te prinde citind această întâmplare. Un pom era acel ce s-a uscat sub blestemul Domnului. Și totuși te înfiori.