vers. 23: Să vă sfințească duhul, sufletul și trupul
Iată acesta este taina trăirii în locurile cerești în Hristos: atingerea stării de sfințire a întregii noastre ființe. A tuturor părților vieții noastre, atât cea văzută, cât și cea lăuntrică, dar mai ales a celei ascunse.
Când Hristos locuiește din belșug în noi, atunci Prezența Lui sfințește întreagă ființa noastră, atât conștientul, cât și subconștientul și inconștientul nostru.
Ființa noastră este ca o stâncă înfiptă adânc în apă. O parte este afară, o parte sub apă, iar o parte și mai adâncă în pământul de sub ape. Partea din afară este aceea ce se vede de departe la noi. Partea din ape este aceea ce se vede mai greu. Partea din adâncimi este ceea ce nu se poate vedea. Fiecare le avem aceste trei părți. Trupul, sufletul și duhul nostru sunt aceste trei părți ale aceleiași ființe.
Când suntem în Hristos, adică în starea cerească, în Butucul Viței Vieții, în marea luminii sfințitoare, toate aceste trei părți ale ființei noastre sunt pătrunse de Harul dumnezeiesc. Căci nu poți fi cu o parte într-un loc, iar cu celelalte într-altul. Nimeni care în cele văzute trăiește în păcat nu poate să aibă nici în cele nevăzute decât păcat. La fel, cine în cele ascunse Îl are pe Hristos, aceasta nu poate să nu se arate luminos și în cele din afară.
Dar când partea conștientă, adică trupul, partea văzută a cuiva, vine și rămâne în Hristos, viețuind în sfințirea gândurilor și a faptelor sale, sfințirea puterii lui Hristos îi cuprinde și partea de sub ape, adică viața lui cea sufletească, subconștientul său.
Iar când aceste două părți se pătrund statornic de sfințirea, puterea acestei sfințiri cuprinde și cea mai adâncă parte a ființei sale: inconștientul. Astfel omul ajunge ca, nici în cea mai adâncă parte a ființei lui, satan să nu mai aibă nimic. Un astfel de om are curate și sfinte în întregime până și visurile și reflexele care izvorăsc din inconștientul lui, din adâncul străfund al ființei sale.
Această stare este sfințirea adevărată a întregii vieți a cuiva.
Slavă veșnică Ție, Dumnezeule de trei ori Sfânt, Care stăpânești toate cerurile, fiindcă ai ajuns Singurul Desăvârșit Sfânt în toate lucrurile Tale!
Slavă Ție pentru toate acele strălucite ființe pământești, care, după pilda Ta și prin puterea Sângelui Crucii Tale, dându-și toate silințele, au ajuns să poată trăi aceste întreite stări sfințitoare încă din lumea aceasta!
Ajută-ne și pe noi să dorim și să ajungem la trăirea acestora în plinătate. Amin.
Traian Dorz, Hristos - Solia Bibliei
