Articole - Oastea Domnului

Tânărul în luptă – Traian Dorz

Prin însăși viața sa în lumea aceasta, fiecare om este un luptător, căci viața însăși este o luptă, o luptă uneori atât de crâncenă și de grea. Ce luptă grea duce omul uneori pentru câștigarea culturii, a științei, a pâinii, a slavei lumești, a avuției sau a plăcerilor trecătoare!

Atât de mulți oameni își dau viața și își vând sufletul zilnic făcând totul pentru dobândirea lucrului pentru care luptă. Numai viața atâtor de puțini oameni este o luptă sfântă și stăruitoare pentru Împărăția lui Dumnezeu, pentru cauza lui Hristos, pentru mântuirea sufletului lor și al altora.

Domnul Iisus Hristos a spus: Împărăția lui Dumnezeu se cucerește prin luptă. Și cine dă năvală acela pune mâna pe ea.

Cuvânt la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Sf. Ioan Gură de Aur

Și venind ucenicii, L-au deșteptat pe El zicând: Doamne, mântuiește-ne că pierim. (Matei 8, 25)

Merită să ne dăm osteneala ca totdeauna, tare și neclintit, să ținem minte și niciodată să nu uităm că Dumnezeu este bun și plin de dragoste, nu numai când ne face bine, ci și când ne pedepsește. Cu adevărat pedepsele și certările Sale se numără între cele mai mari binefaceri și sunt dovadă ale proniei Lui celei îndurătoare.

Vechi și nou – diac. Costel Căuș

Aceste două cuvinte, ”vechi” și ”nou” arată două calități nu doar diferite, ci chiar opuse una celeilalte. Dar, în timp ce unele perechi de astfel de cuvinte, numite gramatical antonime, arată calități care se exclud reciproc în orice circumstanță, cum ar fi: bun-rău sau adevăr-minciună, altele pot exista alături semnificând lucruri pozitive, deopotrivă bune și necesare. Adică nu putem pune alături adevărul cu minciuna pentru a realiza o lucrare, astfel de ”potriviri” fiind opera specifică a diavolului, dar a accepta și folosi într-o lucrare lucruri vechi și lucruri noi se dovedește de multe ori că este bun și necesar, deși privite pe linia timpului, ele se află la antipozi.

Oastea Domnului – Ioan Marini

Mângâiați pe poporul Meu. (Isaia 40, 1)

De curând am citit într-un ziar despre o frumoasă faptă de recunoștință a conducătorilor poporului italian față de o bravă femeie, Maria Uva de la Port Said, de pe Canalul de Suez din Africa. Iată ce scrie ziarul:

„Maria Uva era soția unui proprietar de garaje din colonia italiană de la Port Said, pe Canalul de Suez. La declararea războiului, bărbatul său a trebuit să plece în Abisinia. Maria, fără să verse o lacrimă, îmbrăcată în haine albe, călătorind în picioare într-un automobil, și-a condus bărbatul de-a lungul Canalului de Suez, cântând toate cântecele patriotice pe care le știa, plină de avânt și de dragoste pentru țara ei, Italia, pe care o iubea și mai mult tocmai fiindcă se afla departe de ea.

Unde mergi? – Pr. Vasile Ouatu

Era o zi de sărbătoare, pe la ora opt și jumătate seara. După o muncă intensă și fără pic de odihnă în domeniul spiritual-creștin, am ieșit în oraș mânat de anumite treburi. Pe străzile din centru, lume multă. Mașini, trăsuri, autobuze, aleargă toate în goană mare, transportând de la un capăt la altul mulțime nerăbdătoare. M-am oprit câteva clipe, am stat și am privit acest tablou adânc zguduitor. În goana aceasta nebună, am stat și m-am întrebat: unde aleargă această lume atât de zorită? Ce dorește, ce caută și unde merge? Impresionant și zguduitor tablou! O lume care aleargă după vânt!

Singura avuție (II) – Traian Dorz

Desigur, orice om este nedesăvârșit. Și orice corp de pe lumea asta își are umbra sa. Dar, dacă cei ce se străduiesc să-L urmeze pe Iisus, cu toată lupta lor de a se păstra în curăție, au totuși slăbiciuni și căderi în viața asta, cât de mari și de multe trebuie să aibă acei care Îl disprețuiesc pe Dumnezeu și Îl neagă pe Hristos! Dacă și cei ce se tem de păcat ajung uneori să cadă în el, cât de adânc îl pot săvârși cei ce nu se tem!

E adevarat că, din cauza răutătii firii sale, omul poate cădea uneori în mari păcate, chiar dacă în vorbele sale și în confesiunea sa omul mărturisește o credință în Dumnezeu și o denumire a lui Hristos.

Singura avuție (I) – Traian Dorz

Singura avuție desăvârșită dintre toate avuțiile lumii acesteia este numai Iisus Hristos. Nici una dintre toate celelalte avuții nu se poate nici măcar asemăna cu aceasta. Singura învățătura Lui a putut scoate omenirea din barbarie și animalitate, din sclavagism și din întuneric. Singură ea a adus bucuria seninătății și inteligența iubirii în ochii care erau mai înainte întunecați de prostie

și înroșiți de ură. Singură învățătura lui Hristos poate să facă dintr-un canibal un frate și un binefăcător. Ea a scos la civilizație și la rugăciune pe fiară.

Taina mântuirii mele – Pr. Iosif Trifa

Taina vieții și mântuirii mele sufletești eu am aflat-o la picioarele Crucii. La picioarele Crucii am aflat că și eu sunt un Adam pe care păcatul m-a izgonit în noaptea pieirii și pierzării mele sufletești. La picioarele Crucii am înțeles ce mare este dragoste lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, care a pătimit și s-a răstignit pentru mine și păcatele mele. La picioarele Crucii am început a urî din tot sufletul meu păcatul dându-mi seama că păcatele și fărădelegile mele bat cuie în mâinile și picioarele Domnului și răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu.

Prin Jertfa Crucii – Pr. Iosif Trifa

“Fărădelegile tale se vor şterge şi păcatele tale se vor curăţi…” (Isaia 6, 1-8)

“În anul morţii împăratului Ozia – scrie proorocul Isaia – am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. Serafimii stăteau deasupra Lui și fiecare avea șase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau. Strigau unul la altul şi ziceau: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărimea Lui!” Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna şi casa s-a umplut de fum.

Veniți după Mine – Pr. Vasile Ouatu

Iată glasul lui Iisus, iată dorința și chemarea ce ne-o îndreaptă și astăzi: “Veniți după Mine” (Matei 4, 19), ne zice El astăzi nouă, celor ce-I purtăm Numele. Da, chemarea lui Iisus astăzi este nespus de duioasă. El caută și-i cheamă pe cei ce pe nedrept își zic ai Lui.

Cu adevărat, iubitul meu cititor, cei mai mulți dintre noi nu mai suntem ai Domnului! E multă vreme de când Iisus ne cheamă cu glasul Lui duios și blând! Dar cine-L mai aude? Și cine-L mai urmează? Vrei o dovadă? O, sunt multe! Iată câteva!