Prin însăși viața sa în lumea aceasta, fiecare om este un luptător, căci viața însăși este o luptă, o luptă uneori atât de crâncenă și de grea. Ce luptă grea duce omul uneori pentru câștigarea culturii, a științei, a pâinii, a slavei lumești, a avuției sau a plăcerilor trecătoare!
Atât de mulți oameni își dau viața și își vând sufletul zilnic făcând totul pentru dobândirea lucrului pentru care luptă. Numai viața atâtor de puțini oameni este o luptă sfântă și stăruitoare pentru Împărăția lui Dumnezeu, pentru cauza lui Hristos, pentru mântuirea sufletului lor și al altora.
Domnul Iisus Hristos a spus: Împărăția lui Dumnezeu se cucerește prin luptă. Și cine dă năvală acela pune mâna pe ea. De aceea toți cei care au dorit să pună mâna pe Împărăția lui Dumnezeu au fost niște viteji luptători cu păcatul și cu lumea. Niște stăruitori ostași ai Domnului în lupta binelui împotriva răului, niște neobosiți năvălitori spre cucerirea mîntuirii, a căror valoare și durată este veșnică.
Ce minunat luptător pentru Împărăția lui Dumnezeu a fost sf. ap. Pavel. Mă lupt – zice el – dar nu ca unul care lovește în vânt (1 Cor.9,26). Luptănd zi și noapte până la sfârșitul vieții, a putut să spună liniștit atunci cu seninătatea și bucuria unui biruitor: lupta cea bună m-am luptat, de acum mă așteaptă cununa vieții (2 Tim.4,7).
Ce minunat luptător și ostaș al Domnului a fost Timotei, căruia sf. Pavel îi spunea: luptă-te lupta cea bună a credinței. Cucerește viața veșnică la care ai fost chemat și pentru care ai făcut acel frumos legămînt în fața multor martori (1 Tim.6,12).
Propovăduirea credinței este o luptă. Tânărul credincios trebuie să o facă plin de îndrăzneală și înflăcărare pentru Dumnezeu. Suferința este o luptă. Tânărul credincios trebuie să o ducă cu răbdare și nădejde pentru slava lui Hristos. Rugăciunea este o luptă. Tânărul credincios trebuie să o ducă neîncetat pentru desăvârșirea fraților, pentru deplina lor încredințare pe adevărul învățăturii lui Hristos și pentru a-i face stăruitori în trăirea voii lui Dumnezeu (Col.4,12; Rom.1,30-31; 1 Tes.5,17).
Viața aceasta este ca o apă de munte care curge repede printre bolovani, printre strâmtori, printre cotituri, prin vâltori și căderi. Iar noi trebuie să fim ca peștii cei vii care luptă să înoate mereu în sus, spre izvorul curat, spre ceea ce este mereu mai proaspăt și limpede. Ce minunată este o astfel de viață luptătoare. Ce mulțumire cerească umple sufletul luptător după orice vâltoare trecută, după orice strâmtoare depășită, după orice înaintare biruitoare. Nu există o mai mare și mai fericită mulțumire ca aceea pe care o simte sufletul care și-a câștigat o izbîndă prin luptă dreaptă și un drept prin osteneală cinstită.
Dar cât de netrebnică este viața acelora care doresc mai degrabă lenevia apelor călduțe de la șes și de la marginea vieții. În plăcerile păcătoase și în mocirla trândăviei. A acelora care le place hrana gunoaielor și a mortăciunilor aruncate acolo din canalul de murdării al diavolului. Aceste stricăciuni cu care se îndoapă lacomi și desfrînați, îi otrăvesc și îi omoară sufletește. Iar apoi valurile vieții murdare pe care o duc, îi târăsc ca pe niște pești morți, spre marea uitării și pierzării veșnice. Un cunoscut, bun pescuitor în apa de munte îmi spunea odată unele taine ale pescuitului său. Păstrăvul – zicea el – este cel mai bun și mai frumos pește. El trăiește numai în apele limpezi de munte. Dar este peștele cel mai greu de prins. Trebuie să fii foarte viclean și stăruitor ca să-l poți înșela și să-l poți prinde, fiindcă este foarte atent și priceput. Este foarte ager în toate mișcările sale, iar pe apă nu merge decât în sus. Prin locurile primejdioase nu trece decât în fuga cea mai mare. Iar prin căderile de apă chiar pînă la doi metri înălțime el sare zburînd ca un fulger alb sclipitor. Și îți scapă cum nici nu te gândești.
– Și cum poți totuși să-l prinzi?
– Cu stăruință și cu vicleșug mare. Este o singură muscă cu care îl poți prinde sigur.
Musca aceasta este frumoasă la vedere și plăcută la gustare pentru el. Prinzi o astfel de muscă, fiindcă ea trăiește tot pe lângă locurile unde trăiește și el. Sau pregătești ceva de forma și culoarea ei, apoi o pui în undița ascuțită și din ascunzișul cel mai bun, o arunci în fața lui. Așa de bine să te ascunzi însă încît să nu te arați deloc pe lîngă apele lui. El nici să nu bănuiască deloc că ești pe acolo. Altfel degeaba. Îndată ce vede om, fuge și se ascunde de nu-l mai prinzi.
Eu ascultam la vorbele pescarului viclean și stăruitor, atât de primejdios pentru bieții pești neștiutori. Dar tot timpul eram cu gândul la tinerii luptători ai lui Hristos. La minunații înotători care dau năvala mereu în sus, ostenind și luptând să răzbată prin valurile vieții tot mai spre Izvor, tot mai spre curăția trăirii în Hristos.
Multe sunt ispitele pe care le-au biruit cu ușurință acești tineri minunați, plini de avânt înflăcărat să-L urmeze pe Hristos și să ajungă a se realiza în Hristos în chipul cel mai vrednic, ieșind din apele murdare ale veacului, ei înoată în apele curate ale Evangheliei. Dar și acolo, vrăjmașul mult mai viclean și mai stăruitor acum îi pîndește amenințător. Ispita cea mai primejdioasă în apele acestea curate este ispita duhovnicească. Ceva foarte frumos la vedere și atrăgător pentru gustul duhovnicesc poate folosi vrăjmașul ca o momeală pentru orice suflet credincios și mai ales pentru tînărul fără experiență spre a-l prinde în undița unei rătăciri și căderi. Vicleanul și stăruitorul pescuitor, bine ascuns știe să potrivească, în undița vreunui verset biblic, musca unei interpretări false. Iar peștișorul neatent de cele mai multe ori cade pe totdeauna. Frați tineri luptători ai lui Hristos, stați tari în Domnul și nu vă abateți spre margini, nici la dreapta nici la stânga, căci pe maluri stă vicleanul prinzător care a așezat curse pe tot de-a lungul drumului vostru. Țineți mijlocul drumului bun și treji, alergați luptând cu orice valuri. Veți ajunge în clipa când nici nu vă gîndiți. Și ce măreț vor fi încununați cei care au biruit (Apocalipsa 3, 21).
Atotputernic Biruitor Iisuse Doamne, fii slăvit în veci și veci. Tu care ai biruit în toate luptele Tale, Te rugăm îmbracă pe toți luptătorii Tăi cu puterea și harul Tău biruitor și cu toată armătura Ta, spre a putea ține piept tuturor uneltirilor celui rău și a rămânea în picioare după ce vor fi biruit totul. Dă Oastei Tale tineret biruitor în toate ispitele și Duh de biruință și încununare fericită la capătul tuturor luptelor Tale. Amin.
Traian Dorz, Cărarea tinereții curate