Singura avuție (II) – Traian Dorz

Desigur, orice om este nedesăvârșit. Și orice corp de pe lumea asta își are umbra sa. Dar, dacă cei ce se străduiesc să-L urmeze pe Iisus, cu toată lupta lor de a se păstra în curăție, au totuși slăbiciuni și căderi în viața asta, cât de mari și de multe trebuie să aibă acei care Îl disprețuiesc pe Dumnezeu și Îl neagă pe Hristos! Dacă și cei ce se tem de păcat ajung uneori să cadă în el, cât de adânc îl pot săvârși cei ce nu se tem!

E adevarat că, din cauza răutătii firii sale, omul poate cădea uneori în mari păcate, chiar dacă în vorbele sale și în confesiunea sa omul mărturisește o credință în Dumnezeu și o denumire a lui Hristos. Multe fapte rele și multe crime ale unor astfel de oameni au ramas în Istoria Omenirii. Dar și mai adevărate și mai groaznice au rămas în istorie faptele și crimele acelora care n-au fost creștini ori au fost niște vrăjmași ai lui Hristos. Marile genociduri din istorie nu le-au săvârșit cei

ce chiar și numai de formă vorbeau despre Hristos, ci le-au săvârșit acei care nu-L cunoscuseră pe Iisus sau se lepădaseră de El.

Minciuna necredinței este veche și de mult dovedită. Dar numărul înșelaților este mereu nou și nesfârșit. Pentru că numai înțelepții învată din trecut și din pățania altora. Toți ceilalți nu învată decât din viitor și din propria lor nenorocire. De aceea sunt nebuni, fiindcă nebunul se trezește totdeauna prea târziu.

În veacul acesta sunt cei mai puțini întelepți. Ascultarea de Hristos este începutul binecuvântărilor, dupa cum temerea de Dumnezeu este începutul înțelepciunii. Oricine ascultă de Domnul Iisus ajunge la temerea de Dumnezeu. Și numai un astfel de suflet este binecuvântat și

înțelept.

După cum butucul unei roți ține toate spițele, tot ața ascultarea de Dumnezeu, de Cuvântul lui Hristos, de călăuzirea Duhului Sfânt le ține pe toate celelalte virtuți în viața și în inima adevaratului credincios. Într-un butuc bun, chiar daca sunt și spițe mai slabe, tot țin și roata merge. Dar dacă butucul este slăbit, oricât de bune ar fi

spițele, roata va merge din ce în ce mai rau. Totul se va clătina, va slăbi și va cădea, va merge tot mai sucit, mai strâmb, mai urât, pâna se va prăbuși în cea dintâi groapă. Așa este și cu sufletul care își slăbește și își pierde ascultarea. Omul care are o inima ascultătoare și un duh smerit, acela va merge din ce în ce tot mai bine pe calea credinței, fiindcă virtuțile lui au o temelie buna. Spitele lui au un butuc bun, vițele lui sunt în Mlădita cea Tare. Dar credinciosul care nu are o râvna și o smerenie ascultatoare, o credință, o iubire și o bunatate ascultătoare, acela în curând se va nimici, oricâte daruri bune și virtuți frumoase ar avea.

Cine este din Dumnezeu și vrea să rămâna în Dumnezeu, acela ascultă și se supune la tot ceea ce este voia lui Dumnezeu și porunca lui Dumnezeu ca să se supună și să asculte. Un astfel de suflet nu se târguiește niciodata cu Domnul ca să-i mai lase din prețul ascultării, fiindcă știe că Dumnezeu nu-i va cere decât exact atât cât este nevoie. Nici o clipa mai mult. Dar nici o iota mai puțin.

Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este totdeauna spre binele celui ce o arată, căci orice rod bun și orice dar plăcut se poate primi și se poate păstra numai prin ascultare, așa cum L-a primit și L-a păstrat Mântuitorul nostru. Și toȚi mântuiții Lui. Cine nu se supune în totul voii lui Dumnezeu și întregului Său Cuvânt, acela nu poate fi din Dumnezeu, nu poate veni la Dumnezeu și nu poate rămâne în Dumnezeu. Pentru că tot ce a fost în Dumnezeu, sau este în El, sau vrea să rămână în Dumnezeu poate aceasta numai printr-o deplină ascultare de Dumnezeu.

Acela care ascultă deplin de Domnul trebuie să fie și el ascultat de toți cei ce doresc să cunoască și să facă și ei voia lui Dumnezeu cea mântuitoare. Pentru că nimeni nu-i poate învăța ascultarea mai bine pe alții, decât acela care el însuși este cel mai ascultator.

Acela care îți duce viața lui de mărturisire în ascultarea cea mai smerită de Dumnezeu este cel mai de preț dintre toți credinciosii de pe pamânt. Fiindcă numai atât de puțini dintre cei ce se numesc credincioși pot fi cu adevărat așa în fapte, nu numai în vorbe.

O, Dumnezeul Vieții Veșnice și Strălucite, dăruiește mereu lumii cât mai mulți mărturisitori cu viața. Amin.

Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor