Singura avuție desăvârșită dintre toate avuțiile lumii acesteia este numai Iisus Hristos. Nici una dintre toate celelalte avuții nu se poate nici măcar asemăna cu aceasta. Singura învățătura Lui a putut scoate omenirea din barbarie și animalitate, din sclavagism și din întuneric. Singură ea a adus bucuria seninătății și inteligența iubirii în ochii care erau mai înainte întunecați de prostie
și înroșiți de ură. Singură învățătura lui Hristos poate să facă dintr-un canibal un frate și un binefăcător. Ea a scos la civilizație și la rugăciune pe fiară.
Ea despovărează conștiințele și face instinctele să se supună rațiunii sănătoase, osândind tot ce este nebulos și înnobilând caracterele decăzute. Ea singură face ca totul să se călăuzească după Adevăr și să se îmbrățișeze în Dragoste. Numai Hristos ne garantează istoria, și liniștea, și învierea. Ferice de oricine Îl primește pe El.
Toți marii vrăjmași ai lui Hristos de până azi au tăcut. Valul îngâmfării de peste ochii lor a fost rupt sau tras de către îngerul înspăimântător și real al morții. Și fiecare dintre ei, la rândul său, s-a trezit la adevărata realitate și s-a redus la adevărata lui dimensiune de om mic, de om de nimic. N-a mai rămas din el, chiar din cel mai mare, decât o pată neagră de noroi sau de sânge pe istoria omenirii și pe numele de om. Dar Hristos, împotriva Căruia ei au luptat, Se înalță deasupra tuturor mai strălucit ca soarele, în toată puterea Lui. Iar în lumina Lui nu se mai vad, din toți vrăjmașii Săi, decât niște mușuroaie de murdărie neputincioasă și respingătoare. Vrei și tu să devii asa? Nu fi vrăjmaș al lui Hristos!
O, voi, toți cei care vă luați după vrăjmașii lui Iisus, care vă lăsați îmbătați de filozofiile potrivnice lui Dumnezeu și care vă puteți lua după teoriile lor mincinoase, după scornirile și invențiile lor, vai de voi, cu ei cu tot!
Dacă nu pot Cinstea și Adevărul să vă trezească astăzi, vă vor trezi spaima și moartea mâine. Dacă nu puteți îngenunchea azi în fața lui Hristos, spre cinstea veșnică, vă veți târî mâine în fața diavolului, spre rușine veșnică. Dacă astăzi ar mai putea vrăjmașii lui Hristos să vorbească ori să scrie vreun cuvânt acelora care au crezut sau mai cred cuvântul sau scrisul lor, o, cum le-ar mai vorbi ei acum de acolo de unde sunt! O, cum ar vorbi ei astăzi din văpaia focului în care se chinuiesc, ca fratele lor, bogatul cel nebun, din flăcările
lui veșnice! O, cum ar scrie ei acum, după experiența unei singure clipe de foc, de realitate a iadului, de încredințare despre tot ce au tăgăduit sau au scuipat! O, cum ar striga ei acum tuturor oamenilor: „Credeți în Hristos și-L urmați, ca să nu ajungeți și voi aici, unde ne chinuim noi acum pe vecii vecilor!“ Și acesta ar fi singurul adevăr din tot ce au scris și spus ei.
Iar voi, vrăjmași ai lui Hristos care Îi aduceți Lui
singura învinuire care pare dreaptă dintre toate învinuirile voastre, aceea că în Numele Lui s-au făcut și se mai fac și astăzi încă atâtea cruzimi sau dezbinări, sau fărădelegi,
să recunoașteți că păcatul acesta totuși nu-i al Lui, nici al celor ce-I urmează cu adevărat învățătura Sa. Ci este al celor ce n-au nimic nici din El, nici din ale Lui, decât numele și locul pe care și le-au luat pe nedrept, prin mijloacele și pentru scopurile diavolului, marele Său vrăjmaș.
Înainte de a-i judeca oamenii, i-a judecat Dumnezeu pe acei falși slujitori ai lui Hristos care, în Numele Său, fac rușine și paguba Bisericii și Evangheliei Lui.
Judecățile istoriei adeveresc și confirmă totdeauna în urmă judecățile lui Dumnezeu date înainte, pentru fiecare faptă și despre fiecare om. Dar cine dintre toți cei ce învinuiesc azi Biblia sau Biserica lui Hristos va putea totuși dovedi că El Însuși are vreun păcat?
Nefericiți sunt și în viată, și în moarte toți cei ce se lasă înșelați de diavolul cel mincinos și umblă mereu să-L înfrunte și să-L înlăture pe Hristos din ei și din alții. Niciodată nu vor putea avea nici o dezvinovățire, nici în ei înșiși, nici în afara lor, pentru ceea ce fac.
Traian Dorz, Avuția sfântului moștenitor
