Meditații - Oastea Domnului

Îngeri și oameni – diac. Costel Căuș

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Slăvit să fie Domnul!

Mulţumim Domnului şi pentru acest prilej de întâlnire frăţească. Pentru că noi ne adunăm mereu în Numele Lui şi principalul motiv pentru care ne adunăm, este mântuirea pe care Domnul a lucrat-o pentru fiecare dintre noi. Dar, la fel de adevărat este că aceste întâlniri ne sunt prilejuite de multe ori, de o fiinţă cerească, cum este astăzi sărbătoarea sfinţilor Arhangheli, ori de un sfânt al lui Dumnezeu pe care îl pomenim sau chiar de un frate sau o soră a noastră pe care îl însoţim în bucurie sau în necaz şi ne adunăm în Numele Domnului.

Tânărul în muncă – Traian Dorz

A munci cât poţi şi ce poţi, cât mai bine şi cât mai mult, aceasta nu este numai un câştig spre o tot mai bună stare şi nu este numai o mare datorie pe care o are fiecare om… dar este şi o mare binefacere şi un har de la Dumnezeu. Încă de la Începutul Creaţiei, când Tatăl Vieţii a făcut pe primii oameni, părinţii noştri, ai tuturora, Adam şi Eva, Dumnezeu i-a aşezat în grădina Edenului, poruncindu-le ca „s-o lucreze şi s-o păzească” (Facerea 2, 15). Munca a fost minunată, fericită şi binefăcătoare totdeauna.

Ce sfântă este bucuria de a vedea cum de pe urma mâinilor tale ies roadele binecuvântate care satură şi veselesc pe ai tăi şi pe alţii!

Toate sunt cu putință – Ioan Marini

Toate sunt cu putință celui ce crede. (Marcu 9, 28)

Iată un cuvânt nespus de însemnat spus de Mântuitorul pentru noi. Toate sunt cu putință celui ce crede. Cine poate cunoaște și măsura marginile acestui cuvânt? El e nemărginit. Este o făgăduință care trebuie să ne apropie mai mult de adâncimile bunătății și bogăției lui Dumnezeu. Căci acest cuvânt arată deslușit că, din partea lui Dumnezeu, izvorul tuturor darurilor și binecuvântărilor este deschis.

Întrebarea este: folosim noi aceste daruri?

La culesul roadelor – Ioan Marini

Încă o toamnă!…

Și câte încă n-au mai trecut până acum… Dar oare suntem noi mai buni în toamna aceasta, sau trebuie să plângem cu prorocul Ieremia: “Trecut-a vara, trecut-a toamna și noi tot nemântuiți?” Căci nici un folos n-avem dacă purtăm în spinare 50, 60 de toamne, dar nu putem arăta nici o roadă de pocăință și fapte bune.

Să luăm seama. Anotimpul toamnei ne ține o puternică predică.

Cuvânt la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Sf. Ioan Gură de Aur

Și venind ucenicii, L-au deșteptat pe El zicând: Doamne, mântuiește-ne că pierim. (Matei 8, 25)

Merită să ne dăm osteneala ca totdeauna, tare și neclintit, să ținem minte și niciodată să nu uităm că Dumnezeu este bun și plin de dragoste, nu numai când ne face bine, ci și când ne pedepsește. Cu adevărat pedepsele și certările Sale se numără între cele mai mari binefaceri și sunt dovadă ale proniei Lui celei îndurătoare.

Oastea Domnului – Ioan Marini

Mângâiați pe poporul Meu. (Isaia 40, 1)

De curând am citit într-un ziar despre o frumoasă faptă de recunoștință a conducătorilor poporului italian față de o bravă femeie, Maria Uva de la Port Said, de pe Canalul de Suez din Africa. Iată ce scrie ziarul:

„Maria Uva era soția unui proprietar de garaje din colonia italiană de la Port Said, pe Canalul de Suez. La declararea războiului, bărbatul său a trebuit să plece în Abisinia. Maria, fără să verse o lacrimă, îmbrăcată în haine albe, călătorind în picioare într-un automobil, și-a condus bărbatul de-a lungul Canalului de Suez, cântând toate cântecele patriotice pe care le știa, plină de avânt și de dragoste pentru țara ei, Italia, pe care o iubea și mai mult tocmai fiindcă se afla departe de ea.

Unde mergi? – Pr. Vasile Ouatu

Era o zi de sărbătoare, pe la ora opt și jumătate seara. După o muncă intensă și fără pic de odihnă în domeniul spiritual-creștin, am ieșit în oraș mânat de anumite treburi. Pe străzile din centru, lume multă. Mașini, trăsuri, autobuze, aleargă toate în goană mare, transportând de la un capăt la altul mulțime nerăbdătoare. M-am oprit câteva clipe, am stat și am privit acest tablou adânc zguduitor. În goana aceasta nebună, am stat și m-am întrebat: unde aleargă această lume atât de zorită? Ce dorește, ce caută și unde merge? Impresionant și zguduitor tablou! O lume care aleargă după vânt!

Singura avuție (II) – Traian Dorz

Desigur, orice om este nedesăvârșit. Și orice corp de pe lumea asta își are umbra sa. Dar, dacă cei ce se străduiesc să-L urmeze pe Iisus, cu toată lupta lor de a se păstra în curăție, au totuși slăbiciuni și căderi în viața asta, cât de mari și de multe trebuie să aibă acei care Îl disprețuiesc pe Dumnezeu și Îl neagă pe Hristos! Dacă și cei ce se tem de păcat ajung uneori să cadă în el, cât de adânc îl pot săvârși cei ce nu se tem!

E adevarat că, din cauza răutătii firii sale, omul poate cădea uneori în mari păcate, chiar dacă în vorbele sale și în confesiunea sa omul mărturisește o credință în Dumnezeu și o denumire a lui Hristos.

Singura avuție (I) – Traian Dorz

Singura avuție desăvârșită dintre toate avuțiile lumii acesteia este numai Iisus Hristos. Nici una dintre toate celelalte avuții nu se poate nici măcar asemăna cu aceasta. Singura învățătura Lui a putut scoate omenirea din barbarie și animalitate, din sclavagism și din întuneric. Singură ea a adus bucuria seninătății și inteligența iubirii în ochii care erau mai înainte întunecați de prostie

și înroșiți de ură. Singură învățătura lui Hristos poate să facă dintr-un canibal un frate și un binefăcător. Ea a scos la civilizație și la rugăciune pe fiară.

Taina mântuirii mele – Pr. Iosif Trifa

Taina vieții și mântuirii mele sufletești eu am aflat-o la picioarele Crucii. La picioarele Crucii am aflat că și eu sunt un Adam pe care păcatul m-a izgonit în noaptea pieirii și pierzării mele sufletești. La picioarele Crucii am înțeles ce mare este dragoste lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, care a pătimit și s-a răstignit pentru mine și păcatele mele. La picioarele Crucii am început a urî din tot sufletul meu păcatul dându-mi seama că păcatele și fărădelegile mele bat cuie în mâinile și picioarele Domnului și răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu.