Iisus Mântuitorul a spus pilda cu semănătorul, pe care cred că o cunoaşteţi cu toţii (citiţi-o în Noul Testament la Luca 8, 5-16). Un semănător a ieşit să-şi semene sămânţa. Trei părţi din sămânţa lui au căzut în pământ rău şi numai una în pământ bun.
Psalmul 30, versetul 6
O Doamne, cât de puţini sunt acei oameni cărora, şi când le merge bine, să nu li se îngâmfe inima şi să nu li se întunece mintea… Cât de puţini sunt oamenii care, în zilele tinereţii lor sănătoase şi puternice, în zilele înălţării lor în scaune de cinste pământească, în zilele stăpânirii unor bogăţii lumeşti, în zilele când toate treburile le merg în plin, când pe tot ce pun mâna sporeşte, reuşeşte şi creşte — cât de puţini într-adevăr sunt oamenii care atunci să cugete lucruri înţelepte, să aibă purtări echilibrate, să se poarte după buna măsură!…
“Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape. Veniţi şi cumpăraţi fără bani şi fără plată.” (Isaia 55, 1)
În şcoala Bibliei am vorbit mai înainte despre pâinea cuvântului biblic. Dăm acum o altă minunată asemănare cu care se recomandă Cuvântul lui Dumnezeu: asemănarea cu apa.
„Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele” (Facere 37, 2)
Cât de duioasă este istoria vieţii lui Iosif! Şi îndeosebi pruncia lui. Iosif era un copil bun şi cuminte. Ducea merinde la fraţii lui. Se interesa de sănătatea lor. Îi erau dragi oile şi, desigur, din când [în când] le păzea şi el. Şi totuşi era urât de fraţii lui. Era urât, pentru că era iubit de tatăl său mai mult decât frații lui.
Psalmul 30, versetul 1
O Doamne, Dumnezeul Cel Preaînalt, mai strălucit decât soarele, peste faţa căruia Tu faci să se oglindească o fărâmă din lumina vie a Feţei Tale, ca să ne lumineze viu pe noi, bietele fiinţe, care n-am putea supravieţui nici o clipă fără această milă a Luminii…
Psalmul 29, versetul 3
Prezenţa lui Dumnezeu în toate şi pretutindeni este aşa de puternică şi de răsunătoare, de vie şi de vizibilă în orice loc şi în orice vreme pe pământ şi în cer, încât trebuie să fie cineva ori plin de orbie, ori plin de răutate, ca să n-o vadă și să n-o audă.
Cel ce se hrănește cu Pâinea Cuvântului Biblic va avea și cealaltă pâine
Spuneam în predica dinainte că nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci şi cu hrană duhovnicească. Dar va zice cineva: Foarte bine, e uşor a grăi că nu numai cu pâine va trăi omul, dar viaţa e tocmai contra; e tocmai o luptă aspră pentru pâine. Ba încă în punctul acesta, Evangheliei i se aduc chiar şi învinuiri. Socialismul, comunismul mustră Evanghelia că nu se ocupă destul cu pâinea, cu starea materială a omului.
Tabloul de mai sus ne arată întâmplarea cu Iona din Biblie. Dumnezeu îl trimisese la Ninive, dar el, „voind să fugă dinaintea lui Dumnezeu“, s-a suit într-o corabie şi a plecat în altă parte. Pe drum însă, s-a iscat furtună; şi aruncându-se sorţi despre cine ar fi păcătos, sorţii l-au arătat pe Iona, care a fost aruncat în mare.
“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4, 4)
Această asemănare ne-a lăsat-o Însuşi Mântuitorul, când diavolul I-a oferit pâinea în pustie, cu gând de ispită. Mântuitorul a respins această ispită prin cuvintele: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4).
Psalmul 29, versetul 1
Orice suflet care este undeva pe pământ în vreun loc un adevărat fiu al lui Dumnezeu Tatăl, acela va da slavă şi închinare Domnului nostru Iisus Hristos, Unicul Chip şi Unica Înfăţişare Văzută a Fiinţei Nevăzute de nimeni, a Slăvitului şi Fericitului Dumnezeu (Evrei 1, 3).