Meditații

Ce putere tainică este în Cuvântul lui Dumnezeul! Nici un alt cuvânt din această lume nu are puterea pe care o are Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie. Iar această putere ne-o arată şi ne-o recomandă Însuși Dumnezeu. Însuşi El ne spune despre Cuvântul Lui că este ca o ploaie aducătoare de roadă. „Precum ploaia şi zăpada se coboară din cer şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul și-l fac să odrăslească… tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, şi va face voia Mea“ (Isaia 53, 10-11).

„Și i-a zis Domnul lui Avram: «Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în țara care voi arăta ţie. Şi te voi face pe tine neam mare şi te voi binecuvânta şi voi mări numele tău şi vei fi binecuvântat». Şi s-a dus Avram precum i-a zis lui Domnul. Și a luat pe Sara, nevasta sa, şi pe Lot, feciorul fratelui său, şi toate averile care agonisise şi au ieşit ca să meargă în pământul Canaan“… (Citiţi pe larg la Facere, cap. 12).

Psalmul 30, versetul 6

O Doamne, cât de puţini sunt acei oameni cărora, şi când le merge bine, să nu li se îngâmfe inima şi să nu li se întunece mintea… Cât de puţini sunt oamenii care, în zilele tinereţii lor sănătoase şi puternice, în zilele înălţării lor în scaune de cinste pământească, în zilele stăpânirii unor bogăţii lumeşti, în zilele când toate treburile le merg în plin, când pe tot ce pun mâna sporeşte, reuşeşte şi creşte — cât de puţini într-adevăr sunt oamenii care atunci să cugete lucruri înţelepte, să aibă purtări echilibrate, să se poarte după buna măsură!…

„Şi Iosif spunea tatălui lor vorbele lor cele rele” (Facere 37, 2)

Cât de duioasă este istoria vieţii lui Iosif! Şi îndeosebi pruncia lui. Iosif era un copil bun şi cuminte. Ducea merinde la fraţii lui. Se interesa de sănătatea lor. Îi erau dragi oile şi, desigur, din când [în când] le păzea şi el. Şi totuşi era urât de fraţii lui. Era urât, pentru că era iubit de tatăl său mai mult decât frații lui.

Psalmul 30, versetul 1

O Doamne, Dumnezeul Cel Preaînalt, mai strălucit decât soarele, peste faţa căruia Tu faci să se oglindească o fărâmă din lumina vie a Feţei Tale, ca să ne lumineze viu pe noi, bietele fiinţe, care n-am putea supravieţui nici o clipă fără această milă a Luminii…

Cel ce se hrănește cu Pâinea Cuvântului Biblic va avea și cealaltă pâine

Spuneam în predica dinainte că nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci şi cu hrană duhovnicească. Dar va zice cineva: Foarte bine, e uşor a grăi că nu numai cu pâine va trăi omul, dar viaţa e tocmai contra; e tocmai o luptă aspră pentru pâine. Ba încă în punctul acesta, Evangheliei i se aduc chiar şi învinuiri. Socialismul, comunismul mustră Evanghelia că nu se ocupă destul cu pâinea, cu starea materială a omului.

Tabloul de mai sus ne arată întâmplarea cu Iona din Biblie. Dumnezeu îl trimisese la Ninive, dar el, „voind să fugă dinaintea lui Dumnezeu“, s-a suit într-o corabie şi a plecat în altă parte. Pe drum însă, s-a iscat furtună; şi aruncându-se sorţi despre cine ar fi păcătos, sorţii l-au arătat pe Iona, care a fost aruncat în mare.