Psalmul 29, versetul 3
Prezenţa lui Dumnezeu în toate şi pretutindeni este aşa de puternică şi de răsunătoare, de vie şi de vizibilă în orice loc şi în orice vreme pe pământ şi în cer, încât trebuie să fie cineva ori plin de orbie, ori plin de răutate, ca să n-o vadă și să n-o audă.
Dar dacă are cineva cât de puţină minte sănătoasă şi ochi cât de puţin atenți, acela nu se poate să nu-L descopere pe Dumnezeu la fiecare pas, cu teamă sau cu bucurie, cu admiraţie sau cu spaimă, cu uimire sau cu prosternare în fața Lui, cu cerere sau cu recunoştinţă.
Din clipa când Glasul Domnului, exteriorizându-Se din Tatăl, a creat Lumina şi Timpul; Acest Slăvit Glas-Dumnezeu a răsunat mereu creator scoțând din El Însuşi, una după alta, creaţiunile şi creaturile, văzutele şi nevăzutele, cunoscutele şi necunoscutele încă…
Tot ce trebuia să fie, tot ce era conceput din Eternitate de El, când era în Tatăl ideea, înainte de a fi Cuvânt, Glas. După ce a răsunat prima dată în Golul imens şi întunecat, făcând Lumina, a răsunat felurit şi mereu mai bogat, creând zilele, Viaţa, Mişcarea, Echilibrul, Ordinea, Frumusețea, Diversitatea şi Trecerile.
După aceea S-a odihnit, admirând cu bucurie tot ce crease (Facere 1, 31), creând astfel una din cele mai mari binefaceri ale Sale: Odihna şi Tăcerea…
Înainte de a fi făcut Soarele, Luna şi Stelele, cărora El le-a dat în ziua a patra din strălucirea Sa, pentru luminarea Zidirii Sale, Glasul Domnului răsunase, revărsând din Sine Însuşi Lumina în fiecare Dimineaţă şi retrăgându-Şi-o în Sine în fiecare Seară.
Astfel era Seara şi Dimineaţa, Noaptea şi Ziua…, tot aşa după cum mările îşi cresc şi îşi descresc în flux şi reflux continuu aceleaşi ape după Aceeaşi Poruncă.
Același Tainic Glas a făcut apoi Separarea şi Viaţa, dând acestora tuturor legi — și rânduindu-le margini, între care Ordinea şi Frumuseţea — să se desăvârşească prin muncă, prin voință şi prin har, pentru toate acele dragi creaturi ale Lui, materializate din iubirea şi vibrarea caldă a Glasului Său (Iov 38, 4-38; Fapte 17, 24-28; Coloseni 1, 17).
De atunci, din toate aceste lucrări ale Lui, Glasul Său răsună atât de puternic… Din cele duhovniceşti îl desprindem cu credinţa, cu simţirile inimii, cu intuirea presimțirii — adică prin aceste mijloace dăruite nouă de la început, spre a-L putea anume auzi… Din cele materiale, prin toate cele cinci simţuri, ele însele minuni şi dovezi prezente în fiecare din noi ale Prezenței lui Dumnezeu în toate lucrurile (Romani 1, 18-21). Ferice de ochii care văd şi de urechile care aud acest Glas binecuvântat, recunoscând în el pe Iisus Hristos, Expresia Tatălui şi Întruparea Dragostei Lui. Ferice de oricine Îl ascultă cu smerenie şi-L urmează cu credincioşie (Matei 13, 16-17). Ferice de ochii care Îl văd în lucrările Sale pe Acela Care le-a dat şi Care ne-a dat tuturor viaţa (Ioan 3, 36). Pe Acela Care ne-o dă când vrea şi Care ne-o retrage iarăşi când voieşte.
Ferice de acela care, auzind, crede şi urmează Glasul Domnului Cel atât de Puternic şi de Adevărat, despre Care toată istoria lumii văzute şi nevăzute mărturiseşte necontenit.
Slavă veşnică Ție, Glas Dumnezeiesc, din Care toate şi toți au căpătat fiinţa şi viața!
Slavă Ție, Iisuse Doamne, Dulce şi Sfânt Glas, din Care a ieşit şi fiinţa şi viața mea! Slavă Ție, prin Care am primit lumina şi am făcut alegerea…! Prin Care am puterea, dorința şi voința de a auzi şi urma îndemnul şi poruncile Tale. Slavă Ție, Cel prin Care am crezul, nădăjduiesc şi iubesc Lumina şi Viaţa, silindu-mă să le urmez cu lacrimile şi cu cântările unei lupte curate şi statornice, spre a auzi în fiecare din zilele vieţii — până în Ultima şi Marea Zi — dulcea Ta încuviinţare şi promisiune (Maleahi 25, 34)! Slavă Ție, Preasfânt Glas dumnezeiesc, Care îmi vorbeşti neîncetat despre tot ce mă încurajează, mă întăreşte, mă ajută, mă mângâie, mă îndrumă şi mă fericeşte acum. Nu Te rog şi nu doresc mai puternic nimic pe lume decât să Te pot urma şi asculta în totul, cu neclintită dragoste, până voi ajunge la Tine. Amin.
Traian Dorz, Hristos - Comoara Psalmilor, vol. 2
