Tabloul de mai sus ne arată întâmplarea cu Iona din Biblie. Dumnezeu îl trimisese la Ninive, dar el, „voind să fugă dinaintea lui Dumnezeu“, s-a suit într-o corabie şi a plecat în altă parte. Pe drum însă, s-a iscat furtună; şi aruncându-se sorţi despre cine ar fi păcătos, sorţii l-au arătat pe Iona, care a fost aruncat în mare.
Dumnezeu însă i-a cruţat viaţa, trimiţând un chit (o balenă) care l-a înghiţit şi după trei zile l-a aruncat la uscat. Această pedeapsă l-a îndreptat pe Iona şi a plecat la Ninive, să predice Cuvântul lui Dumnezeu. (Citiţi pe larg în Biblie cartea Iona.)
Întâmplarea lui Iona este plină de învăţătură pentru noi. Ca şi cu Iona, Dumnezeu nu vrea moartea păcătoşilor, ci în multe feluri îi cheamă la întoarcere. Ca şi în calea lui Iona care fugea de porunca lui Dumnezeu, Domnul scoate şi în calea noastră furtuni de necazuri, de rele, de întristări, ca să ne oprim din calea răutăţilor. În aceste vremuri de cumplite păcate, Dumnezeu a lăsat să ne înghită şi pe noi valuri de scumpete, diferite boli în oameni şi în vite. Minunea ce s-a întâmplat cu Iona se întâmplă şi cu noi, dar noi nu o înţelegem şi nu ne îndreptăm.
Minunea cu Iona se întâmplă şi atunci când Dumnezeu ne scapă, aşa-zicând, din gura morţii. Din război, au venit unii cu hainele ciuruite de gloanţe. Au scăpat prin minune, ca Iona. Dar – durere! – nu s-au îndreptat ca Iona, ci azi Îl înjură pe bunul Dumnezeu. (…)
Cititorule! Nu uita că necazurile sunt trimise să ne apropie de Dumnezeu. Când nici necazul nu te poate opri din calea răutăţilor, cu adevărat eşti pierdut.
Preot Iosif Trifa, Citiri şi tâlcuiri din Biblie