Cântarea de laudă – Exod 15, 11
Pentru toate lucrurile şi pentru toate fiinţele de pe pământ pot fi găsite mijloace de comparaţie: unul bun poate fi măsurat cu altul şi mai bun; unul frumos, cu altul şi mai frumos; unul înţelept, cu altul şi mai înţelept…
Psalmul 32, versetul 9
Calul este primejdios, iar catârul, încăpăţânat. Din fire, calul este totdeauna primejdios şi trebuie mereu să fii atent asupra lui ori la ce îl foloseşti. Cu gura poate să muşte, cu picioarele poate să lovească, cu căruţa poate s-o ia razna peste şanţuri, cu şaua te poate trânti… Cu alţii se bate, singur nu şade, spre locurile oprite fuge, la poveri, adesea, nu merge… Când trebuie să urce, nu vrea să meargă, iar când trebuie să coboare, nu vrea să oprească… Catârul este leneş, îndărătnic, nesupus, desfrânat, răzbunător, nesimţit, neascultător…
Cântarea de laudă – Exod 15, 1
Domnul Dumnezeul nostru, slăvit să fie Numele Lui, a întocmit sufletul omenesc în aşa fel, încât să simtă totdeauna trebuinţa şi bucuria de a cânta. Cântarea este ceva atât de legat de inima noastră, încât fiecare simţim o adâncă nevoie de a cânta sau de a asculta cântarea.
Psalmul 32, versetul 5
Cea mai frumoasă parte a fiinţei noastre este sinceritatea. Cea mai fericită clipă din rugăciunile noastre, din vorbirea noastră şi din trăirea noastră este aceea în care, cu priviri sincere, cu lacrimi sincere şi cu cuvinte sincere, dintr-un duh sincer, cu o zdrobire de inimă şi pocăinţă sinceră, ne recunoaştem vina şi ne mărturisim păcatul.
Psalmul 32, versetul 1
Cuvintele lui Dumnezeu şi voia Lui sunt legi înlăuntrul cărora viaţa şi faptele noastre, ca şi ale tuturor creaturilor Sale, trebuie să se desfăşoare ordonat şi ascultător. Orice încălcare a acestor legi este mai departe o umblare fără-de-lege. Oricine nu merge pe cale, merge fără de cale (2 Corinteni 10, 5).
Primul lucru pe care îl face o carte este că ni-l arată pe autorul ei. Prima lucrare pe care o face o operă este că ni-l înfăţişează pe cel care a creat-o. Numele creatorului este ca o pecete, pusă pe fruntea creaţiei sale, iar ea, întreagă, ne vorbeşte despre el. De la început până la sfârşit. De la primul cuvânt până la ultimul. Ce minunat trebuie să fie autorul unei cărţi frumoase!
„Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc… (Ieremia 23, 29)
Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc? zice Domnul.“ Iată, Însuşi Dumnezeu Îşi aseamănă cuvintele Sale cu focul. Foc este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi toți care citim şi ne hrănim cu acest Cuvânt cunoaştem acest foc. Ne-am încălzit şi ne încălzim cu el. L-am simțit şi-l simţim mereu. Biblia este o Carte caldă; o Carte fierbinte.
Psalmul 31, versetul 24
Inima noastră, fiind nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea (Ieremia 17, 9), are mereu nevoie să fie supravegheată, îndrumată, ajutată, oprită sau împinsă de o minte sănătoasă şi atentă. Sufletul nostru, curăţit prin pocăinţă şi prin încercările voii lui Dumnezeu, înţelepţit prin umblarea ascultătoare faţă de voia lui Dumnezeu, trebuie să vegheze atent şi neîncetat asupra trupului, asupra inimii şi a dorinţelor ei fireşti, ca acestea să nu-l atragă în prăpăstii sau în noroaie din care n-ar mai putea ieşi apoi niciodată curat.
Ce carte binecuvântată este Biblia! Şi ce multe şi nesfârşite sunt binecuvântările ei! Biblia este un izvor de apă vie ce va curge mereu până la sfârşitul veacurilor, dând tuturor celor ce se adapă din ea: pace, mângâiere, tărie, putere, har, viață, mântuire.
Psalmul 31, versetul 15
Nici o întâmplare din lumea întreagă nu este întâmplătoare. Nimic din ceea ce se petrece pe faţa pământului nu cade la nimereală, dezordonat şi întâmplător. Ci toate câte se întâmplă sunt într-o strânsă legătură unele cu altele şi au o tainică rânduială în înlănţuirea lor.