Eu voi cânta Domnului – Traian Dorz

Cântarea de laudă – Exod 15, 1

Domnul Dumnezeul nostru, slăvit să fie Numele Lui, a întocmit sufletul omenesc în aşa fel, încât să simtă totdeauna trebuinţa şi bucuria de a cânta. Cântarea este ceva atât de legat de inima noastră, încât fiecare simţim o adâncă nevoie de a cânta sau de a asculta cântarea.

Fără cântare nu putem fi, precum nici fără iubire. Căci acestea două merg întotdeauna împreună. Cine iubeşte, acela şi cântă. Cine cântă, acela şi iubeşte. Cânţi pentru ceea ce iubeşti. Şi iubeşti ceea ce cânţi. Cine iubeşte lumea cântă pentru lume. Şi cine cântă cântece lumeşti, acela dovedeşte că iubeşte lumea. Cine Îl iubeşte pe Dumnezeu, acela are mereu pe buze cântarea Domnului. Căci cine iubeşte nu poate fără cântare.

Binecuvântată să fie viaţa aceluia care, iubindu-L pe Dumnezeu, nu poate fără cântarea Domnului! Fericit este şi fericit să fie în veci sufletul care pune legământ şi hotărâre sfântă să cânte numai Domnului!

Nimic nu este mai vrednic de laudă decât Domnul şi nimeni nu va fi mai lăudat cândva decât acela care I-a cântat mai mult şi mai frumos Domnului.

Binecuvântat este şi binecuvântat va fi acela care îşi ia această sfântă hotărâre: Eu voi cânta numai Domnului.

Şi care cântă cu adevărat numai Domnului totdeauna dintr-o inimă curată, dintr-o gură smerită şi dintr-o viaţă ascultătoare. Cântarea aceasta o ascultă tot cerul cu bucurie.

Slavă veşnică Ţie, Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt, Care ne-ai iubit atât de mult şi Care ne-ai făcut să Te iubim şi noi şi să‑Ţi cântăm din tot sufletul, cu o adâncă şi smerită curăţie de inimă. Şi dintr-o curată, fierbinte şi ascultătoare iubire.

Din cea mai frumoasă limbă pe care ai lăsa-o pe pământ, din cele mai fericite stări, din cea mai curată dragoste, dorim să-Ţi cântăm numai Ţie, pentru că numai Ţie Ţi se cuvine toată slava, cinstea şi lauda iubirii noastre, a tuturor, pe veci de veci. Amin.

Traian Dorz, Hristos – Pâinea noastrã zilnicã