Cântarea de laudă – Exod 15, 11
Pentru toate lucrurile şi pentru toate fiinţele de pe pământ pot fi găsite mijloace de comparaţie: unul bun poate fi măsurat cu altul şi mai bun; unul frumos, cu altul şi mai frumos; unul înţelept, cu altul şi mai înţelept…
Şi, dacă pe pământ nu găsim totuşi nici un mijloc de măsură pentru ceva, avem lumea cerească şi veşnică faţă de care tot ceea ce este pământesc şi trecător este nespus de puţin, de mic şi de slab. Oricât de fără seamăn ar părea el aici, spunem: frumos ca soarele, înalt ca cerul, dulce ca lumina…
Numai pentru Dumnezeu nu se găseşte nimic ca să se spună: este atât de mare sau aşa de bun, ori aşa de bogat, aşa de frumos, aşa de veşnic…
Cu El nimic şi nimeni nu poate să se măsoare. El este totdeauna şi mai mare, şi mai bun, şi mai frumos, şi mai adânc, şi mai mult… infinit mai mult. De aceea, oricât de mult am face pentru El, El merită şi mai mult.
Oricât de mult L-am iubi, se cuvine să-L iubim şi mai mult. Oricât de frumos I-am cânta, El este vrednic de şi mai frumos.
Şi, dacă totuşi ajungem vreodată să ne închipuim că am făcut de-ajuns, că am dăruit de-ajuns, că am suferit de-ajuns pentru El, atunci suntem nişte netrebnici, oricât am fi jertfit, sau suferit, sau lucrat.
Pe lângă ceea ce dragostea ne încredinţează că îi suntem datori, oricât am fi făcut nu este nimic. Căci şi a-I da ceva este un har. Fiindcă de la El avem tot ce‑I dăm. Numai dragostea de a-I da, singură ea, este de la noi.
O, Marele nostru Dumnezeu, Făcătorul şi Binefăcătorul nostru, nimeni şi nimic nu este ca Tine nici în ceruri, nici pe pământ. Nici în lumea trupească, nici în cea nevăzută. Slavă Ţie! Ţie se cuvine să-Ţi dăruim cu dragă inimă tot ce ne-ai dăruit Tu, fiindcă numai atunci am fi cu adevărat fericiţi şi îndestulaţi. Te rugăm, ajută-ne pe toţi neîncetat să Te iubim mai mult ca pe orice. Să Te preţuim mai înalt ca pe oricare altă comoară. Căci Tu ești Unic, Doamne și vrednic mai presus ca orice de toată slava, de toată dragostea și de toată ascultarea inimilor noastre ale tuturor. Amin.
Traian Dorz, Hristos – Pâinea noastrã zilnicã
