Ce carte binecuvântată este Biblia! Şi ce multe şi nesfârşite sunt binecuvântările ei! Biblia este un izvor de apă vie ce va curge mereu până la sfârşitul veacurilor, dând tuturor celor ce se adapă din ea: pace, mângâiere, tărie, putere, har, viață, mântuire.
Biblia este un izvor ce curge din cer. Prin Biblie se scurge o apă ce vine din cer. De aceea este atâta putere în Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie. Biblia e fântâna lui Dumnezeu lăsată aici pe pământ să se adape din ea toți oamenii. Ea îi strigă pe toţi: „Veniţi la ape! Voi cei însetați, veniți la ape! (Isaia 55, 1)… Gustaţi din apele mele şi veți „afla pe Dumnezeu!“
Nici un suflet nu se poate lipsi de apa cea vie din Biblie. Biblia trebuie să fie o necesitate a vieții noastre, întocmai ca apa ce o bem.
Puţini sunt însă acei ce însetează după această apă. Puţini sunt cei ce doresc aşa cum doreşte „cerbul“ această apă (Psalmul 41, 1). Ilustraţiile din paginile 49 şi 50 spun totul. E vorba de „Apa vieții“ (Biblia) şi „apa morţii“ (alcoolul); de Apa Domnului şi de apa diavolului; de Duhul lui Dumnezeu şi de duhul cel rău. E vorba de a alege între aceste „ape“; şi iată ce aleg cei mai mulţi creştini!
O, ce lucru grozav se petrece în creştinătatea de azi! Pentru Biblie, pentru Cartea lui Dumnezeu, pentru Apa cea vie omul n-are plăcere. Şi n-are nici bani. Când e vorba de Cuvântul lui Dumnezeu, e criză grozavă. Dar pentru lucrul diavolului omul tot are bani. Când e vorba de alcool şi băuturi, pungile se deschid. Cu toată criza, s-a făcut socoteala că se beau şi acum 10 miliarde lei pe an. Auziţi! Zece mii de milioane de lei pe an pentru „apa“ diavolului!
Şi, cu toată criza, se fumează alte 7-8 miliarde pe an. Dar când e vorba de Cuvântul lui Dumnezeu, când e vorba de pâinea şi apa sufletului, e criză grozavă. Există sate cu câte 7-8 cârciumi şi cu câte 10-20 cazane de fiert rachiu, dar fără nici o Biblie. În fiecare sat, fie cât de mic şi sărac, se cheltuiesc anual câteva zeci de mii pe băuturi şi tutun, dar pentru Cartea lui Dumnezeu şi Cuvântul lui Dumnezeu, e criză grozavă!
Ca o „sabie“ este Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie (Evrei 4, 12). Mântuitorul spunea că „acela ce n-are sabie să-şi cumpere“ (Luca 22, 36). Însă creştinul de azi îşi cumpără tutun şi rachiu, Îşi cumpără „sabia“ alcoolului cu care îşi junghie sufletul. Făclie este Cuvântul lui Dumnezeu, zicea psalmistul (Psalmul 118). Însă făclia creştinului de azi e pipa şi ţigara. Dulce ca mierea este Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmul 118, 103), însă creştinul de azi caută „mierea“ cea de la cârciumă.
Cercetaţi Scripturile! — zicea Mântuitorul (Ioan 5, 39), dar creştinul de azi cercetează cârciumile, cărțile de joc, băuturile şi petrecerile… O! Ăsta nu mai e creştinism, ci curat păgânism!
Un popor — zicea un învăţat — trebuie judecat după atitudinea ce o are față de Biblie. Apoi, în lumina acestei judecăți, noi, românii, trebuie să ne aplecăm capul cu ruşine.
Într-o ţară cu 500 de mii de cârciumi şi cu miliarde cheltuite pe alcool şi tutun, nu afli Biblia nici în zece la sută din casele oamenilor. Ce lucru îngrijorător! Şi totuşi un început de bine s-a făcut şi aici. Este împroprietărirea poporului cu Biblia pe care a făcut-o Oastea Domnului.
Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții
