Cel cu fărădelegea iertată – Traian Dorz

Psalmul 32, versetul 1

Cuvintele lui Dumnezeu şi voia Lui sunt legi înlăuntrul cărora viaţa şi faptele noastre, ca şi ale tuturor creaturilor Sale, trebuie să se desfăşoare ordonat şi ascultător. Orice încălcare a acestor legi este mai departe o umblare fără-de-lege. Oricine nu merge pe cale, merge fără de cale (2 Corinteni 10, 5).  

Dragostea îşi are legea ei (1 Corinteni 13); orice dragoste care nu se desfăşoară după legea aceasta a lui Hristos este o dragoste fără-de-lege (2 Corinteni 11, 3-4; 1 Timotei 4, 1). Rugăciunea îşi are legea ei şi condiţiile ei (Matei 6, 5-15); orice rugăciune făcută altfel este fără-de-lege (Proverbe 28, 9 şi Psalmul 109, 7). Milostenia îşi are şi ea legea ei (Matei 6, 2-4; Luca 14, 12-14); dacă se face altfel, este fără-de-lege. Frăţietatea, Biserica Creştină, comunitatea credincioşilor Domnului, îşi au tot aşa şi ele legea lor, care îl obligă pe fiecare suflet să fie ascultător de fraţi, iubitor de fraţi, unit cu fraţii în aceeaşi învăţătură, în acelaşi duh, în aceeaşi simţire şi în acelaşi gând (Filipeni 2, 1-2). Orice suflet care nu vieţuieşte, nu lucrează şi nu umblă în frăţietatea sa duhovnicească, potrivit unei sincere şi necurmate ascultări de legea aceasta a părtăşiei frăţeşti, este un om fără-de-lege. Duce o credinţă fără-de-lege. Face o lucrare şi are o stare fără-de-lege. Din astfel de stări şi din astfel de oameni se nasc apoi certurile, sectele, rătăcirile de la credinţă, dezbinările şi toată înlănţuirea răutăţilor şi pierderilor din Biserica Domnului nostru Iisus Hristos.   Fiindcă nu-i de-ajuns să te lupţi… Ci trebuie să te lupţi după rânduieli (2 Timotei 2, 5). După rânduielile aşezate de Dumnezeul rânduielii (1 Corinteni 12, 28). Altfel, dacă lepezi aceste rânduieli, care de veacuri au fost urmate întocmai de ascultătorii lui Hristos (Filipeni 3, 16-18), alergi zadarnic, te lupţi zadarnic şi suferi zadarnic… (Galateni 2, 2 şi 3, 4). Un suflet sincer, care doreşte cu adevărat mântuirea sa şi gândeşte cu seriozitate asupra ei, nu se va rupe niciodată şi întru nimic de trupul unităţii frăţeşti care cere o deplină ascultare fiecărui mădular. Ci îşi va îndeplini conştiincios şi în armonie cu fraţii săi slujba ascultării sale. În felul acesta se va controla mereu pe sine însuşi cu legea Domnului, pentru a nu face nimic fără-de-legea Lui. Când, cercetându-se, el se va afla că în vreo privinţă s-a abătut, va recunoaşte cu sinceritate aceasta, va primi mustrarea şi se va îndrepta potrivit acestei îndrumări (2 Timotei 1, 13). În felul acesta fără-de-legea lui va fi iertată şi înaintea Domnului şi înaintea fraţilor. Iar el va gusta din nou bucuria cea mare a deplinei părtăşii frăţeşti, prin Duhul Domnului. Ferice astfel de toţi cei cu fărădelegea iertată şi de Dumnezeu, şi de Biserică, şi de fraţii lor! Ferice de cel care-şi recunoaşte şi îşi mărturiseşte păcatul fără vicleşug! Aceluia totdeauna i se iartă totul. Iar el ajunge să cunoască ce fericire este într-adevăr să ai această iertare.

O, Doamne Duhule Sfinte, Apărătorul şi Îndrumătorul Sfânt al întregii Biserici şi al fiecărui frate şi soră care fac parte din Frăţietatea cea vie a ascultării Tale prin Iisus Hristos, Domnul nostru, Te rugăm, călăuzeşte-ne pe toţi în lumina ascultării adevărate, după legea lui Hristos (Romani 8, 2; 12, 5), lege care este dragostea.

Dragostea de Dumnezeu, mai presus de orice. Dragostea frățească, mai ascultătoare ca orice. Fiindcă în această ascultare este voia Ta şi fericirea noastră,

O, Doamne Duhule Sfinte, noi nu ştim cât de mult şi cât de fierbinte trebuie să ne rugăm şi să veghem asupra grijii de a păstra dragostea şi unitatea noastră în Tine, dar Te rugăm pe Tine să mijloceşti cu milă pentru noi, ca să nu ne înşele în nici un fel păcatul şi să nu ne pierdem acest scump şi mare dar. Să nu ne abatem niciodată de la dragostea frăţietăţii noastre (Evrei 12, 15), căci din aceste abateri ies atâtea amărăciuni… Ci, cercetându-ne pe noi înşine (2 Corinteni 13, 5), să cerem iertare cu smerenie, ca s-o primim cu dragoste, ori de câte ori ne vom găsi vreo fără-de-lege în umblarea noastră. Amin.

Traian Dorz, Hristos – Comoara Psalmilor, vol. 2