„Și i-a zis Domnul lui Avram: «Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în țara care voi arăta ţie. Şi te voi face pe tine neam mare şi te voi binecuvânta şi voi mări numele tău şi vei fi binecuvântat». Şi s-a dus Avram precum i-a zis lui Domnul. Și a luat pe Sara, nevasta sa, şi pe Lot, feciorul fratelui său, şi toate averile care agonisise şi au ieşit ca să meargă în pământul Canaan“… (Citiţi pe larg la Facere, cap. 12).
Acest Canaan le-a fost făgăduit şi lui Moise şi israeliților. Şi lor le-a trebuit o viaţă întreagă de lupte şi încercări până au ajuns să intre în el. (Citiţi cartea Ieşirea.)
Minunata călătorie a lui Avram spre Canaan e plină de un înţeles adânc şi pentru noi creştinii de azi. Ţara în care trăia Avram n-a fost pentru el o ţară de vecie şi de statornicie. Domnul i-a poruncit să iasă din ea şi să plece spre o altă țară, făgăduită lui, spre Canaan… Aşa suntem și noi creştinii. „N-avem locuință stătătoare în această lume, ci patria noastră cea adevărată e sus în cer“ (II Corinteni 5, 1). ,,În casa Tatălui Meu multe lăcaşuri sunt — a zis Iisus — şi Eu merg să vă gătesc vouă loc şi vă voi lua pe voi la Mine, ca unde sunt Eu şi voi să fiţi“ (Ioan 14, 2-3). Iată, acesta este Canaanul nostru şi viaţa noastră nu-i altceva decât o călătorie spre acest Canaan. Lui Avram şi lui Moise le-a făgăduit Dumnezeu un Canaan „plin cu miere şi cu lapte“. Nouă ne-a dat unul mai scump. Al nostru e plin de tot ceea ce urechea n-a auzit şi ochiul n-a văzut. În Canaanul nostru, pomii înfloresc de douăsprezece ori pe an şi apele-s vii; noapte nu este niciodată acolo, căci Domnul Dumnezeu este lumina (Apocalipsa 22, 1-5). Spre acest Canaan trebuie să ne dorim și să călătorim. „Avrame, ieşi din ţara aceasta!“… aşa i-a poruncit Dumnezeu lui Avram şi Avram îndată şi-a lăsat ţara, şi-a lăsat casa şi pământul şi a plecat cu dor mare spre ţara făgăduinţei. Aşa ne strigă şi nouă Domnul: „Omule! Ieşi din ţara păcatelor și pleacă spre ţara cerească, spre ţara mântuirii sufleteşti! Omule! Nu te alipi cu toată inima ta de bogăţiile şi plăcerile acestei lumi, căci casa ta nu e aici, ci e sus în cer; nimic din această lume nu vei putea duce cu tine“ (I Timotei 6, 7); tu eşti un călător spre țara făgăduinței, spre Canaanul vieții de veci! Auzi tu, cititorule, această chemare?
Despre Moise şi israeliţi ne spune Biblia că, după ce au scăpat din robia Egiptului, au călătorit patruzeci de ani prin pustie şi prin fel de fel de greutăţi până au intrat în Canaan.
Toate dorințele, toate nădejdile şi năzuinţele poporului Israel erau cuprinse în dorul de a ajunge în Canaan. Aşa și toată viața noastră trebuie să fie cuprinsă de dorul și de dorinţa de a ajunge în Canaanul mântuirii sufleteşti. Dragă cititorule! Înaintezi tu spre Canaan, ori n-ai ieșit încă din robia patimilor şi păcatelor? Omule fugător! Opreşte-te în loc; calea ta nu e calea vieţii ce duce spre Canaan; calea şi călătoria ta duc la iad, la pieire. Ascultă, dragă, ascultă bine, căci în zare se aude un cântec sufletesc. Îngerii cântă: „Vino, suflete pierdut, vino acasă!“ Pe tine te cheamă acest cântec, pe tine și pe mine. Ascultă, dragă omule, chemarea cerească, Ai stat destul în robia păcatului. Vino acum „acasă“. Vino, dragă, și tu cu mine!
Eu merg spre Canaan, spre ţara făgăduinţei — vino și tu cu mine. O, ce ţară minunată zăresc acolo departe, în zări sufleteşti! E ţara făgăduinţei, e ţara vieţii de veci… Tu nu vrei să te laşi de păcate, ca să dobândeşti această țară?
Toţi cei cuprinşi de dorul mântuirii, veniți să plecăm spre Canaan, spre țara făgăduinţei. Drumul nostru e îngust şi greu, dar Domnul e cu noi. Prin pustia acestei vieţi trece şi drumul nostru spre Canaan, dar Domnul ne hrăneşte şi pe noi ca pe israeliți, cu mană din cer şi cu apă din stâncă. Noi avem un Domn, un Izbăvitor Care ne-a scăpat din lanţurile lui Faraon şi acum ne conduce spre Canaan. Acest Izbăvitor umblă să te scoată şi pe tine din robie şi ticăloşie. Şi tu nu vrei? O, ce fioroasă privelişte se vede în această lume. Spre Canaan, spre ţara mântuirii sufleteşti, înaintează numai o ceată mică de creştini. Cei mai mulţi stau în robia Egiptului, lângă oalele cele pline cu carnea ispitelor şi patimilor lumeşti. Alţii s-au oprit pe drum şi stau de minciuni, de clevetiri, de petreceri şi chefuri, ascultând de diavoleasca înşelăciune că trebuie „să-şi trăiască viaţa“. Ieşi, dragă suflete, din această stare de pieire! Ieşi din robia păcatelor! Noi călătorim spre Canaan. Vino şi tu cu noi! Nu uita că viaţa ta e o călătorie care trebuie să se gate cu vorbele Apostolului Pavel: „lupta cea bună am luptat, călătoria am plinit “… (I Timotei 4, 7).
O, ce dulce şi liniştită este moartea pentru un om credincios! Pentru cel care a trăit o viaţă cu Domnul, moartea vine ca o solie, ca un luntraş care-l trece în ţara făgăduinţei, în ţara vieţii de veci.
Preot Iosif Trifa, Citiri și tâlcuiri din Biblie
