Meditații

„Și tot poporul a intrat în legământ pentru păzirea celor scrise în Cartea asta.“ (IV Regi 23, 3). În Biblie nu se spune numai despre un fiu pierdut şi aflat, ci şi despre o Carte ce se pierduse şi s-a aflat. Pe timpul regelui Iosia, se pierduse Cartea Legii, Cuvântul lui Dumnezeu. Cum s-a pierdut, anume, nu se spune. Ni se spune numai atât că preotul Hilchia a găsit Cartea Legii în „Casa Domnului pierdută în lada de bani.

Biblia este o Carte a vieții, este o Carte cerească, ce dă tot ce trebuie vieții. În Biblie, Însuşi Dumnezeu ne recomandă Biblia ca pe o pâine cerească, cu care să ne hrănim (Matei 4, 4), ca pe o apă cerească, pe care să o bem (Isaia 55, 1); ca pe o ploaie cerească, pe care să o primim (Isaia 55, 10), ca pe un foc ceresc cu care să ne încălzim (Ieremia 23, 29); ca pe o candelă, ca pe o lumină cu care să ne luminăm (Psalm 118, 105); ca pe o sabie cerească, cu care să ne înarmăm (Evrei 4, 12); ca pe o miere dulce cu care să ne îndulcim (Psalm 118, 103), ca pe un aur şi un argint preţios; ca pe o comoară cu care să ne îmbogățim (Psalm 11, 6; 18, 11; 118, 72, 127, Proverbe 8, 10-11).

„Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea în gura mea.“ (Psalm 118, 103). Dar ce miere găsești tu în Cartea aceea, de eşti tot cu ochii în ea? Aşa îl agrăia un om din lume pe un om credincios care citea în Biblie.

O învăţătură se ridică şi aici. Nu e destul să afli aurul şi argintul cuvântului biblic. Nu e destul să afli numai pentru tine aurul Bibliei. Ci acest aur trebuie să-l prefaci „în bani mărunți“ pentru tine şi pentru alții.

Spuneam că Biblia e ca o mină de aur. Din ce sapi în ea, dai peste noi şi noi comori. Acest lucru îl cunosc toţi cei care citesc Biblia şi se ocupă cu ea. Îl cunosc şi eu din păţania mea. Eu am citit Biblia şi am studiat-o în trei răstimpuri din viaţa mea de până acum: ca student teolog, ca tânăr preot la ţară şi ca vestitor al Oastei Domnului. Pe toate trei rândurile mi-am făcut sublinieri şi constat că ele se deosebesc mult. Ca teolog, m-am oprit la anumite locuri din Biblie, ca preot tânăr, la altele, ca preot la Oaste, iarăşi la altele.

Psalmul 36, versetul 7

O, Preadulcele nostru Ocrotitor Ceresc şi Adăpostul sufletelor noastre, Iisuse, Mântuitorule iubit, ce loc plăcut şi dulce este pentru noi umbra cea odihnitoare şi binefăcătoare a aripilor Tale pline de linişte şi de pace! Din calea furtunilor şi a valurilor care izbesc cu atâta furie din toate părţile împotriva bietelor noastre vieţi şi suflete, cât de obosiţi, de zdrobiţi şi chinuiţi alergăm noi de atâtea ori la umbra întăritoare şi mângâietoare a aripilor Tale, Doamne! Şi ce dulce este alinul lor, ce întăritoare este rugăciunea, ce odihnitoare pacea, ce plăcută petrecerea în acest binecuvântat adăpost al aripilor Tale!

„Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curățit de şapte ori.“ (Psalm 11, 6)

Urmează acum asemănarea din Psalmul 11, unde psalmistul spune despre Cuvântul lui Dumnezeu că este un argint curat, lămurit şi curăţit de şapte ori.

Ce mult spune și această asemănare! Căci, cu adevărat, aur şi argint curat este Cuvântul lui Dumnezeu. O comoară nepreţuită este Cuvântul lui Dumnezeu. Cel ce-a aflat Cuvântul lui Dumnezeu şi se hrăneşte cu el, acela a aflat o comoară pe care n-ar da-o pentru toată lumea. Biblia s-ar putea asemăna cu comoara despre care spune Evanghelia că, aflând-o un om, de dragul de-a o avea, îşi vinde toată averea (Matei 13, 44). Adică nu averea cea trecătoare, căci Biblia ne lasă averea şi truda pentru traiul vieţii. Dar, de dragul Bibliei, îşi vinde altă avere, îşi vinde averea cea rea: patimile cele rele şi păcatele.

Psalmul 36, versetul 5

Când păcatele, mereu mai multe şi mai grele, strigă împotriva pământului, cerând dreapta şi cumplita judecată şi pedeapsă împotriva tuturor acelor care păcătuiesc fără să se mai întoarcă şi totuşi mânia dreaptă a lui Dumnezeu încă nu vine pedepsitor, este numai pentru că bunătatea Ta, Doamne, este tot atât de mare cât răbdarea Ta. Când dragostea Ta, Doamne Dumnezeule, stăruie atât de îndelung de fiecare din noi, aşteptând îndreptarea care, din partea atâtora dintre noi nu mai vine niciodată — şi totuşi nu-Ţi pierzi nădejdea, ci Te reîntorci mereu cu înnoită milă, este numai pentru că bunătatea Ta este nemărginit de mare.