Meditații

Lângă Cuvântul lui Dumnezeu (I) – Pr. Iosif Trifa

“Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu“(Mt 24, 35).

“Duh sunt și viață sunt cuvintele pe care vi le-am spus Eu vouă”(In 6, 63).

Începând cu numărul acesta, deschidem aici la gazetă un mic răvaș care va încerca să-I strângă pe cititorii “lângă Cuvântul lui Dumnezeu”. Vom deschide o mică școală a Bibliei, în care vom citi, ne vom lămuri și ne vom adânci în cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi.

De data asta, iacă, am scris pe tabla din școala noastră ceea ce a zis însuși Domnul Hristos despre Cuvântul lui Dumnezeu.

Au văzut ochii mei mântuirea Ta – Ionatan Ille

Nașterea Domnului Iisus a fost o minune și o taină însoțită de semne, mărturisiri, împliniri profetice și noi profeții menite să confirme lumii că Iisus este Mesia și, de asemenea, să întărească pe dreptul Iosif și pe Sfânta Mamă pentru toată pătimirea care avea să urmeze și pentru ei.

De fapt, deja înainte de a Se naște Iisus, părinții Lui au început drumul pătimirilor. Iar evenimentele din preajma Nașterii, relatate de păstori: vestirea îngerului și corul care i-a urmat, au fost mari mângâieri și întăriri pentru ei.

Atât Iosif, cât și Maria au dovedit ascultare de Dumnezeu și când I-au pus pruncului numele Iisus, după cum le spusese îngerul Domnului (cf. Matei 1, 21 și 25, Luca 1, 31).  Chiar această aducere aminte a fost pentru ei un fericit prilej de mângâiere.

Dă lumină ochilor mei! – Traian Dorz

Doamne Dumnezeul și Mântuitorul nostru cel plin de bunătate și milă, Tu ești Înțelepciunea (Proverbe 8, 22-31) și Tu ești Lumina lumii (Ioan 8, 12)

Tu ai spus că ochiul este luminătorul trupului și că, dacă acest mădular este bun, tot trupul este plin de lumină, iar dacă este rău, tot trupul zace în întuneric.

O, te rugăm, ascultă-ne când ne rugăm pentru lumina ochilor noștri, pentru cei aleși ai Tăi pe care i-ai pus în fruntea noastră, ca să ne lumineze și să ne îndrume.

Dă lumina Ta, Doamne, acelora pe care i-ai pus Tu să stea în fruntea popoarelor; ochilor lor, pentru ca ei, văzând limpede voia Ta, să conducă la pace și la mântuire pe acei în fruntea cărora i-ai așezat.

Depărtează de peste vederile lor fumurile mândriei, ceața amăgirilor și întunericul păcatului.

Tu mă-nconjori (III) – Petru Popa (Săucani)

”Tu mă înconjori pe dinainte și dinapoi și-Ți pui Mâna peste mine…”

Frații mei dragi, acei care ați simțit că dragostea lui Dumnezeu v-a înconjurat din zilele tinereții voastre, să aveți o încredere veșnică în El, – Acela care v-a călăuzit până aici și v-a luminat și v-a mângâiat și v-a întărit – că vă  ”înconjoară și pe dinapoi și pe dinainte și că vă duce până la capăt.”.

Dar atunci de ce oare mai este nevoie să-Ți pui Mâna peste mine?

Spune sfântul David: ”Mâna Ta apasă  asupra mea!”…

Sfântul apostol Pavel spunea altădată: ”Mi-ai pus un țepuș în carne din pricina strălucirii, a descoperirilor câte mi-ai arătat mie, Dumnezeule, ca nu cumva, prin toate aceste descoperiri, să mă îngâmf.”

Tu mă-nconjori (II) – Petru Popa (Săucani)

Faraon, după ce a văzut că israeliții au plecat, s-a supărat: «Cine ne va mai face cărămizi? De ce i-am lăsat să plece? Hai din urmă să-i ajungem.»

Ce a făcut atunci Dumnezeu?

S-a mutat și a venit înapoia poporului Israel. Dragostea care-i ducea și era înaintea lor, aceeași dragoste i-a înconjurat și a venit înapoia lor, între Israel și Faraon.

Mai putea să facă ceva Faraon, cu toată puterea lui? Mai putea să facă un pas, când între el și Israel stătea Dumnezeu? Nu mai putea să facă  nimic!

Așa-i păzește Dumnezeu pe ai Lui! Așa-i păzește Dumnezeu pe credincioșii Săi!

Frații mei cei dragi, Dumnezeu v-a scos din Egipt. Dumnezeu vrea să vă ducă în Canaan, în Împărăția Lui Veșnică.

Faceți voia Mea? – Pr. Iosif Trifa

Ce-mi ziceți Mie «Doamne, Doamne» şi nu faceți voia Mea? (Luca 6, 46)

A crede în Dumnezeu înseamnă a trăi o viaţă după cum spune la Evanghelie. A crede înseamnă a muri faţă de lume şi a începe o viaţă nouă cu Domnul. A crede înseamnă a trăi cuvintele Ap. Pavel: „Nu mai trăiesc eu, ci trăieşte în mine Iisus Hristos” (Galateni 2, 20).

Oameni prefăcuți cu măști – General Maior Maricel Popa

Anumite chipuri omeneşti sunt de fapt măşti.

Sunt măşti care, deşi afişează bune intenţii, ascund interese proprii, meschine şi răutăţi.

Sunt măşti care deşi afişează persoane bune şi frumoase, ascund monştri.

Sunt măşti care arată oameni puternici şi siguri pe ei, care ascund fiinţe fragile, vulnerabile, pline de complexe.

Sunt măşti ademenitoare, spre a atrage prieteni si oameni care să se îndrăgostească…

Scopul măştilor este divers… de la nevoia de a crea o imagine proprie imaculată, până la a caştiga diferite avantaje…

În tainica noapte din 25/26 ianuarie – Pr. Iosif Trifa

Era în timpul când „lămuririle” căutau să-mi ia viața și zestrea morală. Mă gândeam în mine: Doamne, ce se va alege de mine și de truda mea? Sunt bolnav și s-ar putea întâmpla să închid pentru totdeauna ochii, zdrobit de mâhnire. Iar a grăi și a mă apăra nu pot, fiind oprit cu forța publică.

Îmi venea să îmi strâng în brațe cărțile, să le sărut, să strig: dragile mele cărţi şi tâlcuiri, pentru voi am muncit, pentru voi am trăit, pentu voi mi-am pierdut sănătatea și acum va trebui să vă las orfane, izbite de atacuri, batjocorite. Tot ce am clădit eu cu voi în sufletele cititorilor, se va îndoi, se va clătina, se va zdruncina…

Era seara dinspre 25 spre 26 ianuarie și am pus mâna pe Biblie și Psaltire, să mă mângâi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dar orice mângâiere părea zadarnică. Era pentru prima dată în viața mea când nu mă mai puteam mângâia cu Cuvântul lui Dumnezeu. Parcă îmi trebuia ceva mai mult decât atât. Am adormit plângând, cu perina udă de lacrimi.

Unificarea religioasă, bisericească și națională pe care a facut-o Oastea Domnului – Pr. Iosif Trifa

În istoria acestei țări și acestui neam se scrie un capitol nou: lucrarea pe care a făcut-o și o face mișcarea religioasă, Oastea Domnului.

Istoria de mâine va cerceta și va arăta – în chip nepărtinitor – tot ceea ce a făcut Mișcarea aceasta pentru țara și poporul român.

Roadele acestei binecuvântate mișcări sunt multe și de multe feluri. Înainte de toate și mai presus de toate, roadele Oastei sunt cele duhovnicești: ea pescuiește suflete din adâncul pierzării și le aduce la picioarele Crucii lui Isus cel Răstingnit.

Aforisme – General Maior Maricel Popa

    • Ce păcat de moarte facem atunci când înjugăm mândria lui „eu” odată cu slujirea la care am fost chemați.
    • Scriptura este singura carte de medicină care tratează sufletul fără eșec.
    • Creștinișmul nu trebuie să aibă o altă față, fizionomie religioasă, decât viața pe care a trăit-o Fiul lui Dumnezeu pe pământ.
    • Simplitatea are o frumusețe aparte; ea nu poate fi percepută decât de oamenii smeriți!
    • Lacrimile mamelor în rugăciune sunt izvoare ce țâșnesc la picioarele Creatorului.
    • Unii așa ziși creștini îți dau impresia că au fost botezați în oțet: sunt acri!
Top