„Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea în gura mea.“ (Psalm 118, 103). Dar ce miere găsești tu în Cartea aceea, de eşti tot cu ochii în ea? Aşa îl agrăia un om din lume pe un om credincios care citea în Biblie.
— Ai dreptate, dragul meu, i-a răspuns fratele, căci miere, într-adevăr, aflu eu în Cartea aceasta… Cartea aceasta este Biblia şi eu am aflat în ea miere şi o dulceaţă mai dulce decât orice miere şi chiar decât toate dulceţurile din lumea aceasta… O, de-ai şti şi tu, dragul meu, ce miere dulce se află în Cartea aceasta!
Cu adevărat, miere dulce este Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa îl simţea şi proorocul David când spunea: „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele, mai dulci decât mierea în gura mea“. Şi aşa îl simte oricine citeşte Biblia, oricine a gustat şi gustă din Cuvântul lui Dumnezeu. Nici o carte din lume nu este atât de dulce ca Biblia. Nici un cuvânt nu este atât de dulce cum este Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia e plină cu faguri de miere. Biblia e ca un fagure din care curge şi se scurge mierea cea dulce. Sunt în Biblie locuri unde simţi cum curge şi se scurge mierea cea binecuvântată.
„Veniți la Mine voi toți cei trudiți şi împovărați, și eu vă voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28). Ce miere dulce, ce chemare dulce este şi aceasta! Sau: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca toți cei ce cred în el să nu piară, ci să aibă viață veşnică“ (Ioan 3, 16). „Dacă cineva Mă iubeşte şi va păzi Cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi şi la dânsul vom veni şi locuință ne vom face la dânsul“ (Ioan 14, 23).
Iată ce miere dulce este făgăduinţa cuvântului biblic. Din toată Biblia curge această miere. Ce miere dulce sunt, bunăoară, şi fericirile de la Matei cap. 5, care se încheie cu dulcea făgăduința: „Bucurați-vă şi vă veseliți, că plata voastră multa este în ceruri“.
Îndeosebi însă, Psaltirea e plină de mierea cuvântului biblic. Nici o carte din lume nu are atâta dulceaţă şi mângâiere ca Psaltirea, pentru că ea este scrisă şi întocmită de Duhul lui Dumnezeu. Şi mierea din ea e culeasă din florile cerului. Citiţi spre pildă, Psalmul 118, şi veți simți cum picură mierea. „Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după Cuvântul Tău! Adusu-mi-am aminte noaptea de Numele Tău, Doamne, şi am păzit Legea Ta… Adusu-mi-am aminte de judecățile Tale şi m-am mângâiat… Mâhnire m-a cuprins despre cei păcătoşi care părăsesc Legea Ta… Rugatu-m-am Feței Tale cu toată inima mea, miluieşte-mă după Cuvântul Tău… La miezul nopții m-am sculat să mă mărturisesc Ție… De mila Ta, Doamne, este plin pământul, îndreptările Tale mă învaţă… Bunătate ai făcut cu robul Tău… Doamne, după Cuvântul Tău… Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta învață-mă toate îndreptările Tale… Cât am iubit Legea Ta, Doamne, toată ziua gândirea mea este. Că de n-ar fi fost Legea Ta gândirea mea, aş fi pierit întru păcatul meu… De pe toată calea rea am oprit picioarele mele, ca să păzesc Cuvântul tău. De la judecățile Tale nu m-am abătut, căci Tu ai pus Lege mie. Făclie picioarelor mele este Cuvântul Tău şi lumină cărărilor mele“.
Cuvântul lui Dumnezeu este mai dulce decât mierea, pentru că dulceaţa aceasta e culeasă din florile dragostei lui Dumnezeu. Din fagurii Bibliei curge şi se scurge mierea dragostei cereşti.
Dragă cititorule! Cunoşti tu mierea cuvântului biblic? Cunoşti tu Biblia şi ai citit tu în ea? De cumva nu o cunoşti încă, eu te rog, citeşte-o şi vei afla îndată cât de dulci sunt cuvintele ei! Iar dacă tu, frate, ai aflat mierea cuvântului biblic, nu te îndulci numai singur din ea, ci dă-le-o şi altora şi cheamă-i şi pe alţii la ea! Fă şi tu aşa cum se spune că fac viespile: când dau de ceva miere, vestesc îndată şi pe celelalte viespi şi se înfruptă cu toatele din dulceaţa ei. Cheamă-i şi pe alţii la mierea Bibliei!
Şi încă ceva. De cei pierduţi să ne apropiem mai ales cu mierea cuvântului biblic. În vestirea mântuirii, Mântuitorul Însuşi a folosit mai multă „miere“, dulceaţă. Pe cei păcătoşi nu i-a mustrat, ci i-a chemat dulce. Cu „ciocanul“, Mântuitorul a dat numai în orbia fariseilor şi a cărturarilor. În orbia lor a dat cu grele „lovituri de ciocan“, ca acestea: „Vai vouă, fariseilor şi cărturarilor, pentru că voi curăţaţi blidul pe dinafară, dar pe dinăuntru este plin de necurăție… Pe dinafară vă arătați oamenilor drepți, dar pe dinăuntru sunteți plini de fățărnicie şi fărădelege… Vai vouă, morminte spoite pe dinafară… Vai vouă, căci voi închideți oamenilor Împărăţia lui Dumnezeu! Nici voi nu intraţi în ea, nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre“ (Matei 23, 13-33). Dar pentru păcătoşii cei umili şi smeriţi, Mântuitorul a folosit numai mierea dulce. S-a apropiat de ei numai cu mierea cea dulce a iertării şi mântuirii. Această „miere“ dulce să o folosim, fraţilor, şi noi pe tot locul, îmbiind-o tuturor celor pierduţi.
Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții
