„Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pământ şi curățit de şapte ori.“ (Psalm 11, 6)
Urmează acum asemănarea din Psalmul 11, unde psalmistul spune despre Cuvântul lui Dumnezeu că este un argint curat, lămurit şi curăţit de şapte ori.
Ce mult spune și această asemănare! Căci, cu adevărat, aur şi argint curat este Cuvântul lui Dumnezeu. O comoară nepreţuită este Cuvântul lui Dumnezeu. Cel ce-a aflat Cuvântul lui Dumnezeu şi se hrăneşte cu el, acela a aflat o comoară pe care n-ar da-o pentru toată lumea. Biblia s-ar putea asemăna cu comoara despre care spune Evanghelia că, aflând-o un om, de dragul de-a o avea, îşi vinde toată averea (Matei 13, 44). Adică nu averea cea trecătoare, căci Biblia ne lasă averea şi truda pentru traiul vieţii. Dar, de dragul Bibliei, îşi vinde altă avere, îşi vinde averea cea rea: patimile cele rele şi păcatele.
Mai anul trecut s-a întâmplat că un învăţat din Germania, la 90 de ani, s-a apropiat pentru prima oară de Biblie, să studieze ceva din ea. Şi, pe urmă, atât de mult a îndrăgit Cuvântul lui Dumnezeu, comorile ce le-a aflat în Biblie, încât şi-a vândut filozofia şi ştiinţa… s-a lăsat de toate ştiinţele… a făcut o nouă traducere a Bibliei şi acum trăieşte numai pentru această Carte.
Cu adevărat, Biblia este o comoară scumpă. Toți copiii Bibliei, toți şcolarii Bibliei, toți cititorii şi cercetătorii Bibliei mărturisesc într-un glas că au aflat în ea o comoară scumpă şi neprețuită. Ferice de cei care au aflat această comoară! Dar, ca să afli comoara Bibliei, trebuie s-o cauţi. Comorile Bibliei le află numai cei ce le caută. Aurul şi argintul cuvântului Bibliei îl află numai acela care îl caută şi sapă după el. Încă despre nimeni nu s-a auzit că a aflat aur şi argint mergând pe drum. Aurul, ca şi argintul, se află numai intrând în mină şi săpând după el. Îl află numai minerul care sapă după el. Biblia este o comoară scumpă, o mină de aur.
Aşa e şi Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă psalmistul spune despre Cuvântul lui Dumnezeu că este aur şi argint, apoi despre Biblie se spune că e mina în care se află acest aur şi argint. Iar ca să afli acest aur şi argint curat trebuie să intri în mina Bibliei şi să sapi după el. Adică să intri în citirea, în cercetarea şi adâncirea Bibliei. Iar astfel „săpând“ vei afla comori nebănuite.
Toţi cititorii şi cercetătorii Scripturilor mărturisesc într-un glas că, din ce citesc şi se adâncesc mai mult în Biblie, cu atât află în ea noi şi noi comori duhovniceşti. Biblia este ca şi o mină. Din ce sapi în ea, dai peste noi şi noi comori duhovniceşti.
Cine a fost vreodată prin ţinuturile aurifere (Brad, Roşia, Baia Mare etc.) a putut vedea un lucru interesant. Pe marginea râurilor aurifere se văd oameni care aleg ceva din râu cu un fel de troc. Sunt aşa-numiţii trocari. Ei strecoară din nou apa nisipoasă a râului şi mai prind cu trocul lor mici firicele de aur. E aceasta o meserie de om sărac, de aşa-zis „pălmaş“ al aurului. Căci un trocar lucrează toată ziua şi abia face rost de 40 — 50 lei la zi. Atât e preţul firicelelor de aur ce le-a putut prinde. Adică trocăritul acesta abia dă pâine zilnică. Nici un trocar n-a dat vreodată peste vreun bulgăr de aur. Comori de aur găsesc numai minerii care sapă după aur în adâncul pământului.
Eu mă gândesc că aşa e şi cu Biblia şi celelalte cărți din lume. În lume sunt şi multe cărți bune. În orice carte care nu-i rea, afli cât de cât şi ceva bun. Întocmai cum şi în apa oricărui râu afli cât de cât urme de aur. Numai că această găsire de „aur“ e anevoioasă. E o trudă grea. Trebuie să chinuieşti foarte mult, să dai cu „trocul“ din greu toată ziua, până când afli porțiunea de „aur“ de care are nevoie sufletul. Şi oricât ai da – de vârtos cu „trocul“, abia îți poţi face rost de hrana zilnică.
Dar de această trudă de om sărac şi pălmaş în câştigarea de „aur“ duhovnicesc scapă toți cei care au aflat şi care află Biblia. Scapă toți cei care au intrat şi intră în mina, în baia cea mare a Bibliei. Intrând în mina aceasta, scapă deodată de pălmăşia trocăritului. Cât te-ai trudit într-un an cu „trocul“, poţi găsi într-o zi, într-o clipă, cu o singură lovitură de ciocan în mina cea mare a Bibliei. Încă nimeni nu s-a îmbogăţit cu „trocăritul“ cărţilor bune, dar toţi cei care au intrat în mina Bibliei şi toți cei care sapă în mina Bibliei au ajuns şi ajung „bogaţi“, de se miră lumea de bogăţia lor cea duhovnicească.
Slăvit să fie Domnul! După mulți ani de muncă, privind peste familia Domnului, mă bucur văzând fronturile ei de „mineri“, care sapă cu sârguință în mina Bibliei.
Biruinţa Oastei este tocmai aceasta: am umplut ţara de mineri ai Bibliei. I-am făcut pe oameni să arunce „trocul“ şi să intre în „mină“. Cărţile Oastei au făcut şi fac tocmai slujba aceasta: ele au atras şi atrag pe oameni în mina cea de aur a Bibliei. Cu cărțile Oastei am pus în mâna oamenilor ciocanul şi făclia de miner şi am trezit în ei dorul de a intra în mina de aur a Bibliei. Cărțile Oastei au aruncat „trocurile“ din mâna oamenilor şi i-au introdus în mina Bibliei, să afle comori de aur şi argint curat. Şi toţi câți au intrat strigă azi într-un glas: Aflat-am comori neprețuite, aflat-am grămezi de aur şi argint, aflat-am comoara cea de preţ de dragul căreia ne-am vândut patimile şi păcatele.
Fratele meu! Ai intrat în mina de aur a Bibliei? Fii până la sfârşit un harnic miner în ea! Sapă mereu, sapă în fiecare zi în această mină şi vei afla noi şi noi comori şi cheamă-i mereu şi pe alţii să intre în această „mină“ de aur!
Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții