„Și tot poporul a intrat în legământ pentru păzirea celor scrise în Cartea asta.“ (IV Regi 23, 3). În Biblie nu se spune numai despre un fiu pierdut şi aflat, ci şi despre o Carte ce se pierduse şi s-a aflat. Pe timpul regelui Iosia, se pierduse Cartea Legii, Cuvântul lui Dumnezeu. Cum s-a pierdut, anume, nu se spune. Ni se spune numai atât că preotul Hilchia a găsit Cartea Legii în „Casa Domnului pierdută în lada de bani.
Se făcuse, un fel de bilanţ, o socoteală generală cu banii din lada templului, şi, la fund, acoperită cu bani și protocoale a fost aflată Cartea Legii, Cuvântul lui Dumnezeu. S-a făcut atunci o mare bucurie pentru această aflare. A fost înştiinţat împăratul. În faţa lui s-a citit Cartea Legii. „Şi, când a auzit Împăratul cuvintele din Cartea Legii, şi-a sfâşiat hainele şi se întreba îngrozit despre «mânia Domnului», pentru că părinții noştri n-au ascultat de cuvintele Cărții acesteia şi n-au împlinit tot ce ne este poruncit în ea“ (IV Regi 22, 8-13).
„Atunci, împăratul Iosia a strâns la el pe toți bătrânii lui Iuda şi ai Ierusalimului. Apoi s-au suit în Casa Domnului preoții, prorocii şi tot poporul, de la cel mai mic, până la cel mai mare. A citit înaintea lor toate cuvintele din Cartea Legământului pe care o găsiseră în Casa Domnului. Împăratul stătea pe scaunul său împărătesc şi a făcut legământ înaintea Domnului, îndatorându-se să urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, învățăturile şi legile Lui din toată inima şi din tot sufletul, ca să împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în Cartea aceasta. Şi tot poporul a intrat în legământ“ (IV Regi 23, 1-3).
Mie îmi place atât de mult această întâmplare din Biblie, căci văd în ea o parte din istoria Oastei şi din istoria poporului meu. Şi poporul meu pierduse Cartea Legii, pierduse Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu. Respectiv, nu o pierduse, ci n-a fost ajutat să o afle. Veacuri întregi poporul nostru a fost un popor fără Cartea Legii, fără Cartea lui Dumnezeu, fără Biblie. Şi, când din îndurarea lui Dumnezeu noi am aflat această Carte, mare ne-a fost bucuria. Mare bucurie s-a făcut în toată ţara. Dar şi mare durere. Căci, citind noi cu luare-aminte această Carte, văzut-am cât de departe au stat viața noastră și viața părinţilor noştri de calea Domnului, de calea vieţii. Cartea cea aflată a aruncat asupra noastră o lumină mare şi în lumina aceasta văzut-am deodată cât de departe sunt căile noastre de Calea Vieţii. Şi ne-am întristat şi am plâns, pentru că nici noi, nici părinții noştri n-am ascultat de cuvintele Cărţii acesteia şi n-am împlinit tot ce ne este poruncit în ea.
Sub durerea aceasta ne-am strâns şi noi, păstori şi popor, într-o mare frăție, într-o mare ostăşie, şi am început să citim Cartea aflată, Cartea Legii. Şi, plângând, am citit toată Cartea Legii şi ne-am sculat cu toții şi am făcut legământ înaintea Domnului, îndatorându-ne să urmăm pe Domnul şi să păzim poruncile, învăţăturile şi legile Lui, din toată inima şi din tot sufletul nostru, ca să se împlinească astfel cuvintele legământului acestuia, scrise în Cartea aceasta: „Şi tot poporul a intrat în legământ“.
Adevărat că n-a intrat tot poporul în acest legământ şi nu va intra niciodată, pentru că Domnul Iisus a avut totdeauna „turma cea mică“. Dar totuşi „un popor întreg“, peste 100 de mii de suflete, se bucură azi de aflarea acestei Cărţi şi au pus legământ să ţină tot ce scrie în ea.
Fraţii mei! Să nu uităm Legământul nostru! Legământul Oastei este şi legământul aflării Bibliei, este şi legământul nostru cel sfânt că vom „păzi“ din tot sufletul şi din toată inima noastră toate cele scrise în Cartea lui Dumnezeu. Căci Bunul Dumnezeu n-a trimis Cartea aceasta să stea pierdută, ci „aflată“ să fie de orice suflet care caută mântuirea. Şi nu numai să fie aflată, ci să fie şi citită. Şi nu numai să fie citită, ci să fie şi împlinită şi trăită. Dumnezeu n-are o carte ce trebuie numai citită, ci o Carte ce trebuie şi trăită şi împlinită.
Domnul Iisus să ne ajute ca, văzând oamenii Cartea lui Dumnezeu în casa noastră, în mâna noastră, în viaţa noastră şi în purtările noastre, să facă şi ei legământ pentru păzirea şi trăirea ei.
Slăvit să fie Domnul! A aflat şi poporul nostru Cartea Legii şi face legământ pentru păzirea ei. Este şi aceasta una din biruinţele Oastei.
Preot Iosif Trifa, Biblia - Cartea Vieții
