O rugăciune despre rugăciune – Pr. Iosif Trifa

Preabunule Doamne şi Părinte ceresc! Îţi mulţumesc că ai dat viaţă şi lutului meu şi m-ai făcut o fiinţă vie şi vorbitoare. Dar multă, multă vreme eu am fost un prunc mut. N-aveam răsuflarea rugăciunii. Abia de la un timp mi s-a dezlegat graiul şi am început să vorbesc. Eu, care „sunt pământ şi cenuşă”, am început să grăiesc (prin rugăciune) cu Tine (Facere 18, 27).

Ce dar mare este acesta! Dar multă, multă vreme, eu am grăit rău. În vorbirea cu Tine, eu mă gândeam mai mult la cele lumeşti şi trecătoare. Vorbirea aceasta nu prea avea de-a face cu sufletul meu. Dar după vorbirea mea a fost şi răspunsul Tău. Eu mă gândeam să mă fac bogat şi, drept răspuns, Tu mi-ai spart cuibul casei. Ceream mai multă sănătate şi, drept răspuns, Tu m-ai trimis la spital. Nu mai înţelegeam nimic. Eram disperat.

În clipele acestea ai sosit Tu, preascumpul meu Mântuitor, şi m-ai învăţat cum trebuie să mă rog. La picioarele Crucii Tale am învăţat cum trebuie să mă rog. La picioarele Crucii Tale am învăţat să cer „mană din cer” şi „apă din stâncă”. La picioarele Crucii Tale am aflat cât de drept a fost răspunsul bunului Dumnezeu la cererile mele. Ceream bogăţie şi nu-mi dădeam seama că poate tocmai bogăţia m-ar fi trimis în iad. Ceream sănătate şi nu-mi dădeam seama că poate tocmai prisosul de sănătate m-ar fi aruncat în braţele diavolului.

O, preabunule Doamne, eu acum nu mai cer nimic pentru viaţa mea cea trecătoare. Las totul în grija Ta, căci Tu singur ştii ce îmi trebuie şi ce nu. Eu nu cer, decât un singur lucru: Te cer pe Tine, Doamne. Te rog pe Tine, Doamne, ca să fii neîncetat cu mine şi eu cu Tine.

Duhule Sfinte şi de viaţă făcătorule! Tu eşti Învăţătorul nostru cel mare pe care ni L-a lăsat Mântuitorul să ne înveţe cum trebuie să ne rugăm. Pune, Duhule Sfinte, căldura şi foc ceresc în rugăciunile mele. Trezeşte-mă neîncetat la rugăciune şi priveghere, până va sosi clipa cea sfântă să scap şi eu în lumea unde răsună neîncetat cân­tările şi rugăciunile cele cereşti. Amin.

Preot Iosif Trifa, «Oastea Domnului» anul 1930, nr. 14, pag. 3