Prima Pagină

“Umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești” (Galateni 5, 16), “căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu…” (Matei 6, 33), “căutați necurmat fața Lui” (I Cronici 16, 11), “ferice de cei care-L caută din toată inima lor” (Psalmul 119, 2), “căutați-Mă și veți trăi!” (Amos 5, 4), “umblați ca unii care aveți lumina” (Ioan 12, 35), “să umblați cu băgare de seamă” (Efeseni 5, 15), “ferice de poporul care umblă în lumina feței Tale” (Psalmul 89, 15) și “umblați după lucrurile de sus” (Coloseni 3, 1).

Acestea sunt câteva îndemnuri spre viața veșnică ale Cuvântului lui Dumnezeu cărora li se contrapun alte îndemnuri și chemări ale firii noastre pământești care conduc la moarte veșnică.

Sunt semne clare după care se poate cunoaște singur pe sine oricine și cunoaște pe altul dacă este un om lumesc sau duhovnicesc; un om lumesc, religios numai, sau un credincios viu.

1. Cine nu are viața din Dumnezeu trăiește o viață de amestecătură; amestecă binele cu răul fără a avea nici cea mai mică mustrare de cuget. Cum spunea odată o doamnă: “Noi ne ducem regulat la balul de revelion și de asemenea nu lipsim de la biserică.”

Încă de la începutul omenirii, şarpele a amăgit pe om ca să se răscoale împotriva voii lui Dumnezeu… Şi să-l facă pe om “liber” de ascultarea şi supunerea faţă de Stăpânul şi Făcătorul său, pentru că numai dacă omul rămâne singur şi fără Dumnezeu, ucigaşul poate să-l ucidă şi nimicitorul poate să-l nimicească.

Câtă vreme omul este cu Dumnezeu şi este ascultător de Hristos – “lanţurile” acestea îl ţin pe om legat de cer şi îl trag mereu spre tot ceea ce este divin.

Atât bogatul cât și săracul, în același chip, pot dobândi doctoria care se capătă în Biserică, ba încă adeseori, cel sărac este mai cu râvnă și mai sârguincios în întrebuințarea acestui mijloc de vindecare. Dar această doctorie nu are unică întrebuințare. Pentru că ea vindecă sufletele, nu se pierde prin lungime timpului, nu este prea slabă pentru nici o boală, se dă în dar și stă la îndemână, atât săracului cât și bogatului. Însă ea are mai departe și o altă însușire slăvită, nu mai mică decât cele până acum numite. Și care este aceasta? Aceea că noi nu declarăm ce fel de bolnavi aleargă aici spre însănătoșire.

Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, ca să se mântuiască prin El lumea. (Ioan 3, 17)

Vă laud, iubiților, pentru râvna cu care ați venit aici în casa Părintelui vostru ceresc, căci această râvnă mă face să nădăjduiesc că voi sunteți doritori de vindecarea sufletelor voastre.

Într-adevăr, Biserica este un așezământ vrednic de mirare și iscusit pentru vindecarea celor bolnavi; un așezământ de vindecare nu pentru trupuri, ci pentru suflete. Ea este un așezământ de vindecare pentru duh , și nu rănile trupului, ci păcatele inimii se tămăduiesc aici. Iar doctoria pentru aceste păcate și răni este învățătura cea dumnezeiască.