Un ziarist francez care a petrecut sărbătorile Crăciunului ce-a trecut în România, la plecare, a dat ziarului «Curentul» autograful (un fel de suvenire ce se dă ziarelor de către străini) de mai jos:
Religios și păgân – Ioan Marini
Text
Evanghelia duminicii a 28-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa
Zis-a Domnul pilda aceasta: „Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi. Şi a trimis pe sluga sa în ceasul cinei să zică celor chemaţi: «Veniţi, că, iată, gata sunt toate!» Şi au început toţi dimpreună a se lepăda. Cel dintâi a zis: «Țarină am cumpărat, şi am nevoie să ies şi să o văd. Rogu-te să mă ierţi!». Şi altul a zis: «Cinci perechi de boi am cumpărat şi merg să-i încerc; rogu-te să mă ierţi!»
Încep luptele – Pr. Iosif Trifa
Pentru cucerirea Canaanului, poporul israelitean a trebuit să dea lupte. Însă la plecarea din Egipt nu i s-a spus poporului acest lucru, pentru că aşa slab cum era ar fi slăbit şi mai mult. „După ce a lăsat Faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a lăsat pe drumul care dă în ţara filistenilor, căci a zis Dumnezeu: «S-ar putea să-i pară rău poporului şi să se întoarcă în Egipt»“ (Ieşirea 13, 17).
Apă din stâncă – Pr. Iosif Trifa
Iar stânca era Hristos. (I Corinteni 10, 4)
Israelitenii au avut necaz mare în pustie nu numai cu foamea, ci şi cu setea. Iar acest necaz l-a rezolvat tot Dumnezeu, în semnul şi arătarea că El este pâinea şi apa copiilor Lui. Să ascultăm ce spune Biblia:
Evanghelia duminicii a 27-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa
În vremea aceea, învăţa Iisus într-una din sinagogi, sâmbăta. Şi, iată, era o femeie care, de optsprezece ani, avea duhul neputinţei şi era gârbovă şi nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o pe dânsa, a chemat-o şi a zis ei: „Femeie, te-ai slobozit de boala ta!” Şi şi-a pus pe dânsa mâinile şi îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. lar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că o vindecase Iisus sâmbăta, răspunzând, zicea norodului: „Şase zile sunt întru care se cade a lucra; deci întru acestea venind vă vindecaţi, iar nu în ziua sâmbetei”.
Dragostea lui Dumnezeu – Ionatan Ille
Dumnezeu este dragoste şi El doreşte să nu ne îndoim nicio clipă de acest adevăr. El este dragoste pentru toți oamenii, nu doar pentru cei care Îl urmează, ci şi pentru cei care încă rătăcesc în întuneric sufletesc, în păcat şi în răzvrătire faţă de voia Lui. După cum un tată sau o mamă îşi iubesc copiii, și pe cei ascultători, şi pe cei neascultători, după cum se bucură de cei cuminţi, mulţumindu-I lui Dumnezeu şi după cum se roagă, plâng şi suspină pentru cei răzvrătiţi, aşa “Însuşi Duhul lui Dumnezeu mijloceşte cu suspine negrăite” pentru noi.
Mana din ziua a șaptea – Pr. Iosif Trifa
Moise dăduse poporului poruncă: În ziua a şasea, să-şi strângă mană pe două zile, pentru că „ziua a şaptea este zi de odihnă şi de închinare Domnului“ (Ieşirea 16, 23). Dar păcatul lăcomiei i-a scos pe unii să strângă mană şi în ziua Domnului. N-au aflat însă nimic. „Şi au ieşit unii să strângă mană şi în ziua a şaptea şi n-au găsit“.
Evenimentele și istoria noastră – Traian Dorz
Evenimentele sunt verigile din care se compune lanţul istoriei noastre, sunt firele din care se ţese pânza ei, sunt adevărurile din care se încheagă explicaţia şi se desfăşoară lupta ei. Nici o verigă singură nu-i un lanţ. Nici un fir singur nu-i o pânză. Nici un adevăr singur nu-i o explicaţie. Aşa şi istoria noastră. Trebuie luate toate la un loc, cu noi toţi.
Evanghelia duminicii a 30-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa
În vremea aceea, un om oarecare s-a apropiat către Iisus, ispitindu-L pe El şi grăind: „Învăţătorule bune, ce voi face să moştenesc viaţa veşnică?” Iar Iisus i-a zis lui: „Poruncile ştii: Să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”. Iar el a zis: „Acestea toate le-am păzit din tinereţile mele”.
Mijloacele sfințirii – Traian Dorz
„Fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră“ este o poruncă şi nu numai un sfat, pentru toţi credincioşii lui Dumnezeu. Dar mai ales pentru împreună-lucrătorii Lui (I Petru 1, 15). Căci mai ales ei trebuie să trăiască înaintea Lui în sfinţenie şi în neprihănire toate zilele vieţii lor (Luca 1, 75). Îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după Chipul lui Dumnezeu, de o sfinţenie şi o neprihănire pe care o dă adevărul (Efeseni 4, 24). Şi, după cum Hristos S-a sfinţit El Însuşi pentru ucenicii Săi (Ioan 17, 19), tot aşa şi ei trebuie să se sfinţească pentru ucenicii lor. Fiindcă numai aşa aceştia vor putea fi sfinţiţi în adevăr.