Evanghelia duminicii a 27-a după Rusalii – Pr. Iosif Trifa

În vremea aceea, învăţa Iisus într-una din sinagogi, sâmbăta. Şi, iată, era o femeie care, de optsprezece ani, avea duhul neputinţei şi era gârbovă şi nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o pe dânsa, a chemat-o şi a zis ei: „Femeie, te-ai slobozit de boala ta!” Şi şi-a pus pe dânsa mâinile şi îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. lar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că o vindecase Iisus sâmbăta, răspunzând, zicea norodului: „Şase zile sunt întru care se cade a lucra; deci întru acestea venind vă vindecaţi, iar nu în ziua sâmbetei”.

Iar Domnul a răspuns lui şi a zis: „Făţarnice, fiecare dintre voi, sâmbăta, au nu-şi dezleagă boul sau asinul său de la iesle şi-l duce de-l adapă? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satan, de optsprezece ani, au nu se cădea a se dezlega din legătura aceasta în ziua sâmbetei?” Şi aceasta zicând El, se ruşinau toţi cei care stau împotriva Lui. Şi tot norodul se bucura de toate cele slăvite ce se făceau de Dânsul”. (Luca 13, 10-17)

Evanghelia acestei duminici cuprinde minunea tămăduirii unei femei care purta, de optsprezece ani, o boală cumplită. Boala şi tămăduirea acestei femei conţin multă învăţătură pentru noi şi de aceea vom cerceta cu de-amănuntul să vedem cum s-a întâmplat minunea.

Prin trei stări au trecut boala şi tămăduirea femeii. Întâia dată, ne spune evanghelia că „avea, de optsprezece ani, duhul neputinţei” şi „nu putea să se ridice nicidecum”. A doua oară, ne spune evanghelia că Iisus a văzut-o şi S-a apropiat de ea. Îndată după această apropiere şi întâlnire a femeii cu Iisus, a urmat a treia stare: scăparea şi tămăduirea femeii din cumplita boală.

Să luăm aminte că prin aceste trei stări trebuie să treacă şi mântuirea noastră sufletească! Întâia dată, trebuie să ne dăm seama că starea noastră cea păcătoasă este tocmai ca starea cea dintâi a femeii din evanghelie. „Şi nu putea să se ridice nicidecum”, ne spune evanghelia despre femeia cea bolnavă. Asta-i şi starea omului cuprins de patimi şi păcate: nu se poate ridica din mocirlă la o viaţă mai curată şi mai bună. De multe ori va fi cercat biata femeie în cei optsprezece ani să se ridice de jos, dar n-a putut. Aşa şi păcătosul: fără ajutorul Mântuitorului nu se poate ridica. „Fără de Mine nu puteţi face nimic”, zice Iisus (Ioan 15, 5). „(…) a legat-o satan de optsprezece ani!”, a zis Iisus despre femeia cea bolnavă. Aşa este şi cel cuprins de patimile cele rele: un legat de satan şi un rob al lui satan.

Cititorule! Din starea ta cea păcătoasă numai o singură cale de ieşire şi de scăpare este: să te apropii de Mântuitorul Hristos; să cazi înaintea Mântuitorului. Despre femeia din evanghelie nu ni se spune mai de-aproape ce a făcut când S-a apropiat de ea Mântuitorul şi mântuirea, dar, de bună-seamă, femeia n-a stat în faţa lui Iisus Mântuitorul numai cu boala sa, ci a stat cu toată credinţa ei, cu toată încrederea ei în puterea şi ajutorul lui Iisus; a stat cu toate nădejdile ei, cu toate lacrimile şi cu toate puterile ei sufleteşti. Aşa şi tu să cazi înaintea lui Hristos nu numai cu păcatele tale, ci şi cu credinţa ta în Jertfa Lui cea Sfântă şi atunci vei primi şi tu viaţă şi tămăduire.

O, ce dulce a fost vestea ce i s-a spus femeii: „(… ) te-ai slobozit de boala ta”. Tot aşa o veste dulce şi plăcută li se spune şi celor care s-au hotărât pentru Hristos şi L-au primit cu adevărat pe Hristos. Un scăpat dintr-o boală cumplită de moarte, un eliberat dintr-o robie cu lanțuri grele este şi creştinul cel hotărât pentru Iisus Hristos şi Evanghelia Lui.

Evanghelia ne spune că fariseii „se mâniaseră” pe Iisus, pentru că o dezlegase din legăturile lui satan pe o femeie în ziua sâmbetei. Această mustrare se aude şi azi ori de câte ori cineva se hotărăşte să se dezlege din lanţurile păcatului şi ale diavolului. Citiţi, spre pildă, scrisoarea de mai jos:

„Domnule părinte! Şi eu am iscălit hotărârea să mă las de beţie şi de sudalme, dar, de atunci, nu mai am pace şi hodină cu oamenii ăştia, că tot cârâie după mine că m-am făcut pocăit. Şi zic că acuma-s mai trufaş, că nu stau cu ei în cârciumă de vorbă la un pahar de rachie… Dar eu şi mai tare țin la Sfânta Biserică de când m-am lăsat de rele”…

Adică vedeţi, un om s-a dezlegat din legăturile lui satan, dar oamenii, ca şi fariseii din evanghelie, se ţin după el cu mustrări şi bănuieli. Duminica, după ce iese din biserică, omul a început să nu mai meargă cu ei la birt, ci se duce acasă şi citeste ceva din Biblie şi din 《Lumina Satelor»; şi aşa se dezleagă mereu din legăturile păcatelor. Dar, la asta, oamenii „cârâie” după el, ca şi fariseii din evanghelie, că „lucrează” în ziua duminicii şi nu merge să se „hodinească” şi să „prăznuiască” cu ei ziua Domnului… la crâşmă.

Să luăm aminte că şi pe noi ne mustră evanghelia aceasta despre cum ţinem praznicele. Duminicile şi sărbătorile noastre sunt pline de alergări, târguri, tărguieli, negustorii, iar pe de altă parte ne odihnim în ele cu… petreceri la birt, cu jocuri, cu minciuni, clevetiri, făloşenii…

Adică, în loc să ne dezlegăm în ziua Domnului din legăturile păcatului, mai tare ne legăm.

Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an