Zis-a Domnul pilda aceasta: „Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi. Şi a trimis pe sluga sa în ceasul cinei să zică celor chemaţi: «Veniţi, că, iată, gata sunt toate!» Şi au început toţi dimpreună a se lepăda. Cel dintâi a zis: «Țarină am cumpărat, şi am nevoie să ies şi să o văd. Rogu-te să mă ierţi!». Şi altul a zis: «Cinci perechi de boi am cumpărat şi merg să-i încerc; rogu-te să mă ierţi!»
Şi altul a zis: «Femeie mi-am luat şi pentru aceasta nu pot veni». Şi, întorcându-se, sluga aceea a spus domnului său acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slugii sale: «Ieşi curând la răspântiile şi uliţele cetăţii şi săracii, şi betegii, şi orbii adu-i aici. Că zic vouă: nici unul din bărbaţii aceia care erau chemaţi nu va gusta cina mea. Că mulţi sunt chemaţi, iar puţini, aleşi».” (Luca 14, 16-24)
Cina din pilda evangheliei este Împărăţia lui Dumnezeu, adică mântuirea noastră cea sufletească prin Jertfa Fiului Său, iar „cei chemaţi” care n-au vrut să meargă la cină sunt creştinii cei cuprinşi de vârtejul treburilor, ispitelor, patimilor şi păcatelor lumii acesteia. Evanghelia aceasta, cu adevărat, este parcă evanghelia vremurilor şi a oamenilor de azi, pentru că niciodată n-au fost nepăsarea şi negrija de Împărăţia lui Dumnezeu, de cele sufleteşti, aşa de mari ca azi. Care să fie pricina acestui lucru? Unii zic că „au uitat oamenii datoriile ce le au faţă de cele sufleteşti”. Eu zic că-i alta. Iisus a zis odată: „Asemenea este Împărăţia lui Dumnezeu cu o comoară ascunsă într-o ţarină, şi cine o află îşi vinde tot ce are, ca să cumpere țarina” . (Matei 13, 44). Cei mai mulţi creştini însă n-au aflat comoara sufletească, darul, puterea şi bucuria ce le dau căutarea şi aflarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi de aceea nu-şi bat capul cu cele sufleteşti. „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul!”, zice Psalmistul, dar puţini au gustat şi au aflat bunătatea sufletească ce este în „Cina Domnului”. Cine a aflat o dată darul, puterea și bucuria ce le dă „Cina Domnului” (Sf. Cuminecătură), Jertfa Mântuitorului, aceluia nu-i mai trebuie nicio predică despre „datoriile” ce le are faţă de suflet. „Toate le socotesc gunoaie, ca să-L dobândesc pe Hristos”, zicea Apostolul Pavel (Filipeni 3, 8). Acesta este credeul celui care a aflat comoara Împărăţiei lui Dumnezeu.
Cititorule! Nu cumva să crezi că evanghelia te-ar mustra pentru că îţi ai țarina ta şi boii tăi şi lucrurile tale. Grija sufletului o laşi în urma tuturor afacerilor şi intereselor tale. Pentru asta te mustră Evanghelia. În mijlocul vieții şi al frământărilor noastre trebuie să stea Cina Domnului, Împărăția lui Dumnezeu; şi noi n-avem lucrul acesta. Într-o altă pildă, Iisus a zis că Împărăţia lui Dumnezeu este asemenea unui aluat pe care o femeie îl pune într-un vas de făină şi se dospeşte toată făina (Matei 13, 33). Aşa, iubite cititorule, şi grija de suflet trebuie să dospească, să copleşească toate frământările şi alergările noastre.
Poţi pune într-o oală la foc cele mai scumpe mâncăruri, dar dacă nu le sărezi nu-s bune de nimic. Aşa şi averea ta, banii tăi, alergările tale, învăţătura ta trebuie sărate cu sarea grijii şi îngrijirii de cele sufleteşti, căci altcum nu ţi-s bune de nimic.
„Veniti, că, iată, gata sunt toate!” – aşa chema sluga Domnului din evanghelie. O, ce adânc înţeles sufletesc este în aceste vorbe! Aşa ne cheamă şi pe noi Domnul: Veniți, că toate sunt gata! – ne zice şi nouă Tatăl Ceresc. Totul am făcut pentru viaţa şi mântuirea voastră… Veniți, că e gata Jertfa Fiului Meu! Veniţi, că v-am iertat prin Jertfa Fiului Meu! Veniţi, că totul e gata!… ne zice şi Iisus Mântuitorul. Veniţi, căci, iată, am suit Golgota!… Veniţi, că, iată, cuiele au trecut prin mâinile şi picioarele MeIe!… Veniți, că suliţa a străpuns coasta Mea!… Totul e gata, toate am suferit pentru voi şi mântuirea voastră!… Veniţi şi luaţi în dar viaţă şi mântuire!…
În clipele când Şi-a dat duhul pe Crucea Golgotei, Mântuitorul a strigat cu glas înalt: „Săvârşitu-s-a!”. Prin acest cuvânt, Mântuitorul spunea că şi-a împlinit chemarea ce a avut-o în lume. Cuvântul săvârşitu-s-a a fost un strigăt de biruinţă. Mântuitorul biruise toate ispitele şi durerile. Diavolul era biruit. Jertfa era gata.
Dar, vai, acest strigăt pentru mulţi va fi un strigăt de pieire în Ziua Judecăţii. O, Scumpul meu Mântuitor! Tu ne-ai lăsat gata Jertfa mântuirii. „Ospăţul Tău este gata, masa e întinsă, toate uşile sunt deschise, din toate părţile s-aude chemarea: „Veniți că toate sunt gata! (Luca 14, 16-24). Veniți că, iată, cuiele au săpat mâinile şi picioarele Mele! Veniți, că sulița a împuns coasta Mea! Veniți, că totul e gata! Însă, vai, cei mai mulţi nu vor să intre şi să guste din Cina mântuirii! Cei mai mulţi îşi sfârşesc viața cu pieire sufletească, trăiesc o viaţă cheltuită în zadar. O, ce osândă îi aşteaptă!
„Veniţi, că, iată, gata sunt toate!” Auzi tu, dragă cititorule, şi asculţi tu această chemare dulce de mântuire? Grăbeşte, dragă frate, grăbeşte să intri la cina mântuirii! La masa marelui ospăţ mai este un loc şi pentru tine! Uşa e încă deschisă. Intră şi tu, dragă suflete, intră numaidecât, intră azi, căci mâine poate fi prea târziu! Se va inchide uşa şi tu vei rămâne afară, în pieire veşnică.
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an
