Cântarea lui Moise – Deuteronom 32, 1-43
Când împăratul vorbeşte, atunci toţi tac. Şi cei de sus, nu numai cei de jos. Iar dacă la glasul lui ascultă cei mari, cum vor putea să nu asculte cei mici? Când se rostesc numele împăratului şi poruncile lui, întreagă împărăţia sa trebuie să ia aminte. De aceea este scris: Luaţi aminte ceruri, ascultă pământule!
Robi ai neprihănirii
Pe vremea când Sfântul Pavel scria aceste lucruri, în lume stăpânea încă legea robiei, care statornicea dreptul de viaţă şi de moarte al stăpânilor asupra acelora care se vânduseră robi ai lor.
Exod 15, versetul 17
Toate făgăduinţele lui Dumnezeu lăsate nouă în Sfântul Său Cuvânt din Scripturi sunt întru totul adevărate şi vrednice a fi crezute. Pentru că se vor împlini şi în Viitor, întocmai cum s-au împlinit şi în Trecut.
Toate femeile sunt surorile tuturor bărbaţilor. De la Început, aşa a fost: Femeia a fost sora bărbatului. Înainte de a-i fi soţie, sau fiică, sau mamă. În toate cele ce urmează, ne vom strădui deci să ne îndreptăm mereu privirile spre Început. Ca să vedem cum a gândit Dumnezeu să fie şi cum a voit El. Numai urmând lumina de la Început, vezi limpede cum trebuie să înaintezi spre a ajunge cu bine la sfârşit. Altfel, dacă scapi din vedere Începutul, nu vei ajunge niciodată la un bun sfârşit.
Evanghelia de duminică este plină de minunate învăţături sufleteşti. Zice mai întâi evanghelia că fiecare om are în el o lumină şi, când această lumină se întunecă, oare cât de mare se va face întunericul? Această lumină este conştiinţa omului, adică mustrarea sau mulţumirea sufletească ce o are omul când face fapte rele sau bune. Această lumină i s-a dat fiecărui om. Cine Îl primeşte pe Mântuitorul şi lumina Lui, în acela lumina conştiinţei luminează şi cele mai mărunte lucruri ale omului.
Jugul Tău mi Te-a făcut Soţul. Sarcina Ta, Stăpânul. Şi amândouă, Preaiubitul. Împărtăşirea aceasta cu Tine mi-a dăruit veşnicia Ta, tinereţea Ta, prietenia Ta, despre care niciun cuvânt din lumea aceasta nu poate spune ce simt că sunt. Jugul Tău să mă facă harnic, sarcina Ta să mă facă rodnic, dragostea Ta să mă facă lumină.
Ce plină de minunate învățături este viaţa şi Epistolele marelui Apostol Pavel! Dăm mai jos una.
„Și, ca să nu mă înalț, datu-mi-s-a mie un ghimpe (ţepuș, bold) în carne, un înger al satanei. De trei ori am rugat pe Domnul să-l depărteze de la mine. Dar El mi-a zis mie: «Destul îţi este darul Meu, că puterea Mea în slăbiciune se desăvârşește. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în prigoane, în strâmtorări pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare” (II Corinteni 12, 7-10).
Iisuse, Domnul şi Mântuitorul unic, Slavă unică şi veşnică Ţie, pentru sufletul pe care Ţi-l alegi Tu şi pe care dintr-o dată îl faci atunci cunoscut şi luminos tuturor celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ. Tu eşti Începutul tuturor minunilor.
În vremea aceea, umblând Iisus pe lângă marea Galileii, a văzut pe doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei fratele lui, aruncându-şi mreaja în mare, că erau pescari. Şi a zis lor: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni”. Iar ei îndată, lăsându-și mrejele, au mers după Dânsul. Și de acolo mai înainte mergând, au văzut pe alți doi frați, pe Iacov al lui Zevedei şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, cârpindu-şi mrejele lor, şi i-a chemat pe dânşii. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe Zevedei, tatăl lor, au mers după Dânsul. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în adunările lor şi propovăduind Evanghelia împărăției şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa întru popor (Matei 4, 18-23).
„Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori,închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul ce arde cu foc şi cu pucioasă, adică «moartea a doua»” (Apocalipsa 21, 8).
În cartea Apocalipsa, la capitolul 21, versetul 8, sunt înşirate opt păcate şi opt feluri de păcătoşi despre care Cuvântul lui Dumnezeu spune lămurit că nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, ci „iazul” cel de foc.