Începutul minunilor mele (II) – Traian Dorz

Jugul Tău mi Te-a făcut Soţul. Sarcina Ta, Stăpânul. Şi amândouă, Preaiubitul. Împărtăşirea aceasta cu Tine mi-a dăruit veşnicia Ta, tinereţea Ta, prietenia Ta, despre care niciun cuvânt din lumea aceasta nu poate spune ce simt că sunt. Jugul Tău să mă facă harnic, sarcina Ta să mă facă rodnic, dragostea Ta să mă facă lumină.

Soţul meu de jug, nu mă lăsa să lenevesc niciodată! Ci îndeamnă-mă să ostenesc cu bucurie, păşind mai alături de Tine pe aceeaşi brazdă slăvită. Sau spre acelaşi altar strălucit. Soţul meu de sarcină, nu mă lăsa să rămân sterp niciodată, ci fiecare sămânţă a Ta din mine să aducă roduri de treizeci, de şaizeci şi de o sută.

Până când toată inima mea va deveni o ţarină acoperită cu lanuri legănate de Duhul Sfânt. Şi cu roduri aplecate de miez sănătos şi greu. Până când viaţa mea va deveni o dâră luminoasă pe care să ajungă mulţi în cer. Până când amintirea mea va deveni o mamă fericită, înconjurată de mulţi fii curaţi şi frumoşi, semănând cu Tine. Până când tot ce am adus eu pe lume va putea purta cu vrednicie numele Tău şi pecetea Ta.

Preaiubitule, ia-mă de mână şi hai să alergăm! Toate câmpiile albe dinaintea noastră aşteaptă sărutul urmelor noastre împreunate. Toate cântările din faţa noastră aşteaptă ca împreună să le împletim firele de aur ale melodiilor şi ale poeziei. Toate înălţimile munţilor curaţi şi sfinţi, toate poienile singurătăţilor fericite, toate grădinile rugăciunilor, adoraţiei şi extazelor cereşti aşteaptă şoaptele, lacrimile, tăcerile noastre.

Am lăsat în urmă totul. Am închis toate uşile, am rupt toate punţile, am ars toate amintirile trecutului stingher. Nu mai am nici un alt drum decât al Tău. Nu mai vreau nimic decât pe Tine.

Nu mai doresc nimic decât dragostea Ta, jugul Tău şi sarcina Ta. Prietenul tinereţii mele eterne, să mergem!

Traian Dorz, Prietenul tinereții mele