Ce plină de minunate învățături este viaţa şi Epistolele marelui Apostol Pavel! Dăm mai jos una.
„Și, ca să nu mă înalț, datu-mi-s-a mie un ghimpe (ţepuș, bold) în carne, un înger al satanei. De trei ori am rugat pe Domnul să-l depărteze de la mine. Dar El mi-a zis mie: «Destul îţi este darul Meu, că puterea Mea în slăbiciune se desăvârşește. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în prigoane, în strâmtorări pentru Hristos, căci când sunt slab, atunci sunt tare” (II Corinteni 12, 7-10).
„Ghimpele (ţepuşul, boldul) de care vorbeşte Ap. Pavel s-a tâlcuit în multe feluri. Unii au spus că acest „ghimpe înfipt în carne” ar fi fost o durere de cap de care suferea apostolul. Sf. Ioan Gură de Aur şi alți tâlcuitori spun însă că e vorba aici despre prigoanele şi strâmtorările ce le avea Ap. Pavel în vestirea Evangheliei. „Îngerul satanei” (ghimpele) erau oamenii cei răi prin care lucra diavolul contra vestirii Evangheliei.
Un lucru e lămurit: aposotolului i se dă un „ghimpe”, un „țepuş” care să-l apere de ispita trufiei şi să-l întărească în Domnul. Ap. Pavel s-a rugat la început să scape de acest „ghimpe”, dar pe urmă a simţit că tocmai prin el sporeşte darul şi binecuvântarea.
Suferințele şi încercările ne vin din depărtarea lui Dumnezeu, să ne apere de ispita căderii şi să ne întărească în cele sufleteşti. O, ce binecuvântat este Domnul! El chiar şi ispitele şi „ţepuşele” cele diavoleşti le ştie întoarce spre binele nostru cel sufletesc. Ce furios trebuie să fie diavolul când vede un lucru ca acesta!
Un copil al lui Dumnezeu nu se teme de suferințe şi încercări. Darul lui Dumnezeu se arată, de regulă, tocmai în aceste încercări. Un copil al lui Dumnezeu are plăcere în suferințe şi prigoane pentru Hristos şi sufletul său. Lui Pavel, marele apostol, i s-a dat un ghimpe ca să nu cadă în ispita trufiei. Noi însă suntem înghimpați și ca apărare contra ispitelor lumeşti. Lutul nostru cel mult pătimitor trebuie apărat și cu „ghimpi”…
Lui Pavel, marele apostol, i s-a dat un ghimpe ca să-l apere de ispita trufiei, şi tu, fratele meu, te tângui pentru încercările cu care Domnul te apără să nu cazi?
Să nu ne temem de ghimpii încercărilor şi suferințelor. Când trăieşti o viaţă cu Domnul, aceşti „ghimpi” sunt o binecuvântare, sunt o plăcere. În orice necaz vei ajunge, vei auzi îndată glasul Domnului: „Nu te teme… destul îţi este darul Meu”.
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor» anul 1929, nr. 27, pag. 5
