Ce păcat mare este frica! – Pr. Iosif Trifa

„Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori,închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul ce arde cu foc şi cu pucioasă, adică «moartea a doua»” (Apocalipsa 21, 8).

În cartea Apocalipsa, la capitolul 21, versetul 8, sunt înşirate opt păcate şi opt feluri de păcătoşi despre care Cuvântul lui Dumnezeu spune lămurit că nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, ci „iazul” cel de foc.

„Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iadul ce arde cu foc şi cu pucioasă, adică «moartea a doua»”…

Citind acest verset, eu am rămas mirat de ordinea în care sunt aşezate cele opt feluri de păcătoşi. În fruntea lor stau fricoşii. Cei fricoşi sunt puşi înaintea desfrânaţilor, a necredincioşilor, a vrăjitorilor. Ba chiar şi înaintea ucigaşilor.

Parcă-ţi vine să te întrebi: Păi, doar frica nu va fi ea mai mare decât uciderea. Dar Cuvântul lui Dumnezeu ştie ce spune. În fruntea celor opt păcate de moarte, Cuvântul lui Dumnezeu a pus frica, anume, să ne dăm bine seama de greutatea acestui păcat.

Frica – să o judecăm mai întâi omeneşte – e o mare pacoste. Fricosul nu isprăveşte nimic. Ce bine l-a fotografiat înţeleptul Solomon pe fricos la Pilde 22, 13: „Afară este un leu care m-ar putea ucide”… mai bine stau pe loc… mi s-ar putea întâmpla ceva…; decât să mi se întâmple ceva, mai bine nu lucrez nimic.

Fricosul nu isprăveşte nimic. N-are încredere nici în el, nici în alţii şi nici în Dumnezeu. Dumnezeu i-a dat voinţă, înţelepciune, putere, îndrăzneală, dar el nu poate folosi această avere, din cauza fricii. El vede toate lucrurile în lumina fricii. El vede totul în lumina întrebării: oare ce s-ar putea întâmpla? Cum spune înţeleptul Solomon: Fricosul vede totdeauna „leul” sau „lupul” ce i-ar putea ieşi în cale. De aceea el nu isprăveşte nimic. Nu face nimic. El e totdeauna ocupat cu gândul şi frica: ce i s-ar putea întâmpla?

Eu am cunoscut la ţară un om care, având banii gata, abia în cinci ani s-a putut hotărî să-şi facă o casă. Se ocupa veşnic cu „ce i s-ar putea întâmpla” dacă s-ar apuca de lucru.

Şi-apoi, să te ferească Dumnezeu să faci tovărăşie cu un asemenea fricos. La cea mai mică greutate, te lasă în drum. Şi, mai ales, să te ferească Dumnezeu de a-ţi pune încrederea să te apere fricosul! Şi să te ajute la vreme de necaz. Numai ce miroase „primejdia” – fuge şi te lasă în mijlocul drumului. Un om fricos este o pacoste şi pentru el, şi pentru alţii…

Aşa este şi cu creştinul cel fricos. Aşa este şi frica cea duhovnicească. Ea este o pacoste pentru mântuirea sufletului. Şi e un păcat grozav. De ce? Pentru că fricosul nu se ştie încrede în puterea şi ajutorul lui Dumnezeu.

Cel fricos tăgăduieşte puterea lui Dumnezeu.

Fricosul are un fel de „Dumnezeu” care nu-l poate ajuta şi scăpa. Cel fricos tremură de toate frunzele, pentru că nu-L cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu, Care scapă şi mântuieşte. Fricosul are un „Dumnezeu” cu care nu cutează a pleca la drum. Nu cutează a începe o lucrare. Nu cutează a întreprinde nimic. Fricosul este un fel de tăgăduitor al lui Dumnezeu. E mai rău decât cel necredincios. Pentru că cel necredincios spune pe faţă că nu crede şi nu se încrede în Dumnezeu, dar fricosul crede, însă Îi tăgăduieşte puterea prin frica lui. Fricosul are o putere de la Dumnezeu. Are un nor de făgăduinţe, prin care Dumnezeu îi asigură ajutorul lui. Dar el, sărmanul, tremură de frică lângă o astfel de avere. Fricosul nu poate face nimic, nici pentru mântuirea lui, nici pentru mântuirea altora. O, e jalnic să-l vezi pe satana cum se joacă cu fricosul, ca şi pisica cu şoarecele!

Frica este o piedică a mântuirii. E şi ea o ispită a satanei. De aceea trece, ca un fir roşu, prin toată Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu ce spune: „Nu te teme!… Eu, Domnul, sunt cu tine, să te scap şi să te mântui (Ieremia 1, 8). Şi de aceea ne-a adus Domnul Iisus scumpa Lui chemare: „Îndrăzniţi, căci Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33). Şi de aceea ne-a lăsat ca testament scumpa făgăduinţă: „Nu vă temeţi!”… Iată, Eu cu voi sunt până la sfârşitul veacului (Matei 28, 20).

Preot Iosif Trifa, Fricoșii