Iisuse, Domnul şi Mântuitorul unic, Slavă unică şi veşnică Ţie, pentru sufletul pe care Ţi-l alegi Tu şi pe care dintr-o dată îl faci atunci cunoscut şi luminos tuturor celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ. Tu eşti Începutul tuturor minunilor.
Tu eşti Semănătorul şi Tu eşti şi Sămânţa. Tu eşti Soarele care dă şi Tu eşti şi Rodul care primeşte. Tu eşti Părintele şi Tu eşti şi Fiul.
Ferice de sufletul pe care Ţi-l alegi Tu să-i dăruieşti sămânţa Ta dumnezeiască, pentru a Te naşte din el, Tu, pe Tine Însuţi, făcându-Te atât de mic să Te încapi în el. Şi făcându-l pe el atât de mare să Te încapă pe Tine.
Slavă veşnică Ţie, Iisuse, pentru sufletul pe care îl alegi să-i dai jugul Tău, care înseamnă însoţirea lui cu Tine şi sarcina Ta, care înseamnă învrednicirea de a-l face în stare de naşteri cereşti. De naşterea de opere divine. De inspiraţii divine. De fii divini.
Ferice de sufletul pe care Ţi-l însoţeşti Tu astfel încât, trecând jugul Tău asupra lui, Ţi-l devii soţ şi colaborator şi, punându-Ţi sarcina Ta asupra lui, Ţi-l devii una, după cum Tu eşti una cu Tatăl, printr-o asemenea Taină slăvită şi nepătrunsă.
Slavă veşnică Ţie, Preaiubitul meu, pe Care nu ştiu cum altfel să Te numesc, din clipa când Te-ai îndurat astfel şi de sufletul meu.
