În vremea aceea, umblând Iisus pe lângă marea Galileii, a văzut pe doi fraţi: pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei fratele lui, aruncându-şi mreaja în mare, că erau pescari. Şi a zis lor: „Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi vânători de oameni”. Iar ei îndată, lăsându-și mrejele, au mers după Dânsul. Și de acolo mai înainte mergând, au văzut pe alți doi frați, pe Iacov al lui Zevedei şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedei, tatăl lor, cârpindu-şi mrejele lor, şi i-a chemat pe dânşii. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe Zevedei, tatăl lor, au mers după Dânsul. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învățând în adunările lor şi propovăduind Evanghelia împărăției şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa întru popor (Matei 4, 18-23).
Evangheliile ne spun că de multe ori Hristos Se suia în corabie şi învăța de pe mare poporul ce-I asculta cuvântul. Cu un astfel de prilej, Hristos a spus următoarea asemănare: „Împărăţia cerului este asemenea pânzei (năvodului) aruncate în mare, cu care se prind tot felul de peşti şi care, dacă se umple, o scot pescarii la margine şi, aşezându-se, aleg peştii cei buni în vase, iar pe cei răi îi leapădă (Matei 13, 47-48).
Iisus Hristos a fost dumnezeiescul pescar Care a aruncat pentru întâia dată în marea cea largă a lumii mreaja (năvodul) învățăturii mântuitoare, ca să-i prindă în pânzele ei pe toți oamenii. Trei ani de zile Hristos, dumnezeiescul pescar, a pescuit neîncetat suflete pentru împărăţia lui Dumnezeu. După învierea şi înălțarea Sa la cer, Hristos n-a lăsat mreaja mântuirii fără corabie şi fără pescari. Biserica ne-a rămas ca o corabie mântuitoare (şi de aceea e şi zidită în forma unei corăbii ce pluteşte şi trece peste valurile vieții), iar apostolii (şi după ei urmaşii lor: episcopii și preoții) au rămas ca să arunce mereu mreaja învăţăturii şi pescuirii de suflete pentru împărăția lui Dumnezeu, până la sfârşitul lumii. Pentru această pescuire Îi cheamă Iisus pe cei patru pescari în evanghelia de duminică, zicându-le: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”.
Creştinilor! Lumea şi viața noastră e marea cea largă şi plină de vânturile şi furtunile patimilor, ispitelor şi păcatelor. Biserica şi Evanghelia lui Hristos este corabia ce pluteşte peste această mare, ca să pescuiască sufletele noastre pentru împărăția lui Dumnezeu.
Biserica şi Scripturile aruncă mereu năvodul învățăturii şi mântuirii pentru toţi, dar dacă nu se mântuiesc toţi nu e de vină Biserica și nu sunt de vină Scripturile. Ascultaţi cum Însuşi Hristos spune că „pânza aruncată în mare prinde multe feluri de peşti… şi după ce se scot peştii afară, atunci se aleg cei buni din cei răi”…
Creştinilor! Ascultaţi şi faceți învățăturile Bisericii şi ale Scripturilor, pentru ca la A Doua Venire, când se va desface năvodul pescuirii de suflete, şi voi să vă aflați între peştii cei buni.
Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» anul 1923, nr. 22, pag. 3
