Biblia Vechiului Testament este plină cu proorocii despre Naşterea Mântuitorului. Ce minunate şi mult spunătoare sunt aceste proorocii! Iată pe cea de la Isaia 7, 14: „Și va naște Fecioara Fiu şi se va chema numele lui Emanuil, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”.
Acesta e cântecul cel dulce care trece prin toată Biblia
„Nu te teme!” trece ca un fir roşu prin întreaga Biblie. Pe acest „Nu te teme!” îl pune Domnul în faţa aleşilor Lui şi copiilor Lui, pentru că în acest „Nu te teme!” este începutul biruinţei şi al mântuirii, întocmai precum frica este începutul înfrângerii şi căderii. Pe acest „Nu te teme!” îl îmbie Domnul, ca pe un dar scump, tuturor aleşilor Lui şi tuturor creştinilor luptători şi biruitori.
Prin credință… prin credință
Credinţa adevărată este un lucru mare şi unic. Dacă are cineva o adevărată credinţă, aceasta va fi în primul rând mare şi puternică. Apoi unică, adică una şi pe totdeauna. Neschimbată, vie, sfântă şi veşnică.
Imaginea de mai sus îl arată pe Avram rugându-se pentru cetăţile Sodoma şi Gomora. Dumnezeu S-a arătat lui Avram în chipul celor trei îngeri în formă de călători pe care Avram i-a ospătat la umbra stejarului. „Şi sculându-Se de acolo, cei trei călători S‑au uitat spre Sodoma şi Gomora şi Avram mergea cu Ei, petrecându‑I… Şi a zis Domnul: «Strigarea Sodomei şi a Gomorei s-a înmulţit spre Mine şi păcatele lor sunt mari foarte…» Şi cei doi bărbaţi au plecat spre Sodoma, iar Avram stătea tot înaintea Domnului.
Zis-a Iisus pilda aceasta: „Asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor omului-împărat care a făcut nuntă fiului său. Şi a trimis pe slugile sale să cheme pe cei chemaţi la nuntă, dar n-au voit să vină. Iarăşi a trimis alte slugi, zicând: «Toate sunt gata, veniţi la nuntă!» Dar ei, nebăgând în seamă, s-au dus: unul la holda sa, altul la negustoria sa. Iar ceilalţi, prinzând pe slugile lui, i-au pedepsit şi i-au omorât pe ei. Şi, auzind împăratul acela, s-a mâhnit; şi, trimiţând slugile sale, i-a pierdut pe ucigaşii aceia şi cetatea lor a ars-o. Atunci a zis slugilor sale: Iată, nunta este gata, dar cei chemaţi n-au fost vrednici! Deci mergeţi la răspântiile căilor şi, pe câţi veţi afla, chemaţi-i la nuntă». Şi, ieşind slugile acelea la răspântii, au adunat pe toţi câţi au aflat şi buni şi răi; şi s-a umplut casa nunţii de cei care şedeau, iar împăratul, intrând să vadă pe cei care şedeau, văzut-a acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă. Şi i-a zis lui: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haină de nuntă?» Iar el tăcea. Atunci împăratul a zis slugilor: «Legați-i lui mâinile şi picioarele, luaţi-l pe dânsul şi-l aruncați întru întunericul cel mai din afară; acolo vor fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor; că mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»” (Matei 22, 1-14)
Tabloul de mai sus arată o istorie din Biblie, pe care o cunoaşteţi cu toţii. E istoria lui David când l-a învins pe Goliat cel trufaş. Două popoare stăteau faţă în faţă, gata de război: israeliţii şi filistenii. Din tabăra filistenilor s‑a desprins un uriaş, Goliat. Înălţimea lui era de şase coţi şi o palmă şi era îmbrăcat tot în fier şi aramă. Acest Goliat a făcut o propunere, zicând: „Să se bată cineva cu mine, din oştirea lui Israel, şi de mă va ucide, vom fi vouă robi. Iar de-l voi ucide eu, voi veţi fi nouă robi“. Şi s-au întristat israeliţii şi s-au spăimântat foarte, iar Goliat îi batjocorea mereu.
Iată cum trebuie să fim priviţi noi. Ca nişte slujitori ai lui Hristos. Şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu (I Corinteni 4, 1). Domnul a zis: „Cine este ispravnicul credincios şi înţelept pe care-l va pune stăpânul său peste slugile sale ca să le dea lor partea de hrană la vremea potrivită?“ (Luca 12, 42-44). „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora, după darul pe care l-a primit!“ (I Petru 4, 10).
Acum duminică avem la rând evanghelia cu tămăduirea femeii ce suferea de 18 ani şi „nu putea să se ridice în sus nicicum”. Domnul Iisus a vindecat-o. Fariseii făţarnici Îl mustrau însă pe Domnul, căci făcuse această tămăduire sâmbăta, când „nu se cade cineva a se vindeca”. Iisus le-a răspuns: „Făţarnicilor! Fiecare dintre voi îşi dezleagă boul sâmbăta şi-l adapă, iar această femeie pe care de 18 ani a legat-o satana nu se cădea a fi dezlegată?”. (Citiţi pe larg această evanghelie la Luca 13, 10-17)
Am arătat, la locul potrivit, ce fel de apucături şi arme foloseşte Satana în atacurile sale contra Domnului Iisus. Atacurile ne arată că Satana, pe lângă vicleşug, mai pune în lupta sa şi stăruinţa şi experienţa. Diavolul are o stăruinţă şi o răbdare extraordinare. Văzut-aţi de câte ori a repetat atacul asupra Mântuitorului? Era alungat mereu şi iar se întorcea. Era bătut mereu şi tot nu se lăsa. Aşa e şi faţă de noi.
Sus pe Golgota, diavolul e biruit definitiv
Am scris despre cum a biruit Iisus cele trei atacuri ale Satanei, în pustie. Trebuie însă să ştim că n-au fost aceste atacuri cele dintâi şi nici cele din urmă. Iisus Mântuitorul a stat neîncetat în luptă cu ispitele vicleanului diavol. Chiar şi despre atacul din pustie scrie Evanghelia că a ţinut întruna patruzeci de zile. „Timp de patruzeci de zile, a fost ispitit de diavolul… Şi diavolul, sfârşind toată ispita, s-a îndepărtat de la El, până la o vreme“ (Luca 4, vers. 2 şi 13).