Acesta e cântecul cel dulce care trece prin toată Biblia
„Nu te teme!” trece ca un fir roşu prin întreaga Biblie. Pe acest „Nu te teme!” îl pune Domnul în faţa aleşilor Lui şi copiilor Lui, pentru că în acest „Nu te teme!” este începutul biruinţei şi al mântuirii, întocmai precum frica este începutul înfrângerii şi căderii. Pe acest „Nu te teme!” îl îmbie Domnul, ca pe un dar scump, tuturor aleşilor Lui şi tuturor creştinilor luptători şi biruitori.
„Avrame, nu te teme! Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta mare va fi” (Facere 15, 1). „Agar, nu te teme!” (Facere 21, 17). „Isac, nu te teme, căci Eu sunt cu tine” (Facere 26, 24). „Nu te teme, Iacobe, să te pogori în Egipt” (Facere 46, 3). „Nu te teme, Ghedeoane, căci nu vei muri!” (Judecători 6, 23). „Nu te teme, Israele, căci Eu sunt cu tine!… Eu sunt Dumnezeul tău, Eu te întăresc, Eu te ajut, Eu te sprijin”… (Isaia 41, 10). „Nu te teme, Ieremia, căci Eu sunt cu tine, să te scap!” (Ieremia 1, 8). „Nu te teme, poporul Meu, de ocara oamenilor şi nu tremura de batjocurile lor!” (Isaia 51, 7). „Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine!”… (Isaia 54, 4).
Şi aşa mai departe, acest „Nu te teme!” trece prin toată Biblia ca un preadulce cântec ceresc.
E plină Biblia cu aceste scumpe telegrame cereşti: «Nu te teme!». Prin ele, Domnul Dumnezeu ni Se îmbie Însuşi ca un fel de garanție şi siguranță, spunându-ne lămurit să nu ne temem, să îndrăznim, căci El este cu noi…
Aleşii Domnului şi toți copiii lui Dumnezeu din toate vremurile au luat pe suflet această făgăduință, această asigurare şi cu ea au biruit… Toți aleşii Domnului, toți creştinii biruitori au fost oameni de curaj, au fost oameni care nu s-au temut de nimic, decât de păcat. Au fost oameni care n-au cunoscut frica. Iar curajul acesta l-au avut prin credința, prin conştiința şi încrederea vie, tare şi nestrămutată că Domnul este cu ei… că ei sunt vasele de care Se foloseşte Domnul şi de care Se îngrijeşte El şi pe care le duce la biruință El. „Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea – striga proorocul Isaia – voi fi plin de încredere şi nu mă voi teme de nimic!” (Isaia 12, 1).
Frica provine dintr-o credință slabă, dintr-o încredere şovăielnică. Curajul, în schimb, pleacă dintr-o credință tare şi vie că Domnul este clipă de clipă cu noi… că El dirijează viața noastră… că El comandă, şi la comanda Lui trebuie să păşim înainte, chiar dacă va trebui să trecem prin foc şi apă. „Nu te teme, Israele, chiar trecând prin ape, Eu sunt cu tine şi râurile nu te vor îneca. Şi dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra sa nu te va aprinde!…” (Isaia 43, 1-2).
Dintr-o astfel de credință, dintr-un astfel de curaj au ieşit aleşii Domnului, eroii Domnului şi toți creştinii luptători şi biruitori.
Biblia e plină cu astfel de eroi. În Vechiul Testament, acolo e ceata aleşilor Domnului, începând cu Moise, cu toată viața lui şi călătoria lui spre Canaan.
Toți aleşii Domnului din Vechiul Testament – Avraam, Moise, Noe, Lot etc. – au fost oameni de curaj şi de luptă şi biruință. La fel şi toți eroii viteji de acolo (Samson, Ghedeon etc.).
În special, pildă de curaj, de luptă şi de îndrăzneală sunt proorocii. Fiecare prooroc e o pildă măreață de curaj şi de îndrăzneală. Cei mai mulți au plătit cu viața lor îndrăzneala şi curajul de a striga: „Aşa zice Domnu!” pe tot locul, fără să cruțe pe nimeni.
Dar, dintre toți aleşii Domnului din Vechiul Testament, este unul care parcă a luat mai mult din făgăduința divină „Nu te teme”. E David, proorocul şi psalmistul, despre care vorbim mai pe larg în paginile următoare.
Iar pe urma eroilor şi vitejilor din Vechiul Testament, au păşit cei din Noul Testament; şi tuturor le-a urmat apoi ceata martirilor şi mucenicilor care şi-au jertfit şi ei viața pentru biruința Evangheliei.
Preot Iosif Trifa, FRICOŞII de la Apocalipsa 21, 8
