În cadrul închisorii – relatează învățătorul Marini – există și o secție pentru minori, condamnați pentru fapte penale, precum și o școală de reeducare pentru acești copii cu grave devieri de comportament. Într-o zi m-a întâmpinat profesorul școlii, adresându-mi-se:
– Am înțeles că dumneata ai calitatea de învățător și ai ajuns aici din motive de religie, iar acum faci educație cu Biblia la acești pușcăriași.
Numai acela care este mai presus decât toţi, poate să primească a fi în urma tuturor. Numai Învăţătorul şi Domnul poate primi să spele picioarele ucenicilor Săi neştiutori şi slabi, căci numai păstorul poate să meargă în urma tuturor oilor spre a le ajuta pe fiecare şi pe toate.
Hristos Domnul nostru, El Singur poate să-i înalţe pe toţi, să-i ajute pe toţi, să-i mântuiască pe toţi, fiindcă El Singur a suferit pentru toţi, a murit pentru toţi. S-a înălţat pentru toţi, ca să mijlocească la Tatăl pentru toţi. Fiindcă numai El ne-a iubit pe toţi.
Și din pricina înmulțirii fărădelegii, dragostea multora se va răci. (Matei 24, 12)
Privind cu ochii duhovnicești peste credincioșii zilelor noastre, cu mare durere poți constata tristul adevăr, că acest cuvânt profetic rostit de Domnul Isus acum aproape 2000 de ani, se vede în chip real împlinit în vremea de azi.
Ce minunată este viața celor credincioși când ei iubesc cu toată inima pe Domnul și se iubesc unii pe alții. În toate împrejurările vieții, ei se bucură și această bucurie o răspândesc și în jurul lor, ca o mireasmă binecuvântată.
Cei izbăviți de Domnul vor merge spre Sion cu cântece de biruință. (Isaia 35, 10)
Să deschidem si să cercetăm mereu Biblia, Cartea lui Dumnezeu, căci în ea aflăm tot ce s-a întâmplat în trecut, tot ce se întâmplă azi și tot ce se va întâmpla în viitor. E într-adevăr ceva minunat, să afli în Biblie tot ce se petrece azi, să afli toate frământările zilelor de azi. Să citim, spre pildă, capitolele 34 și 35 din proorocul Isaia. Putem vedea și în aceste două capitole, o icoană a vremurilor noastre.
Va veni o clipă neaşteptată, în care de peste toţi cei care n-au vrut să asculte şi să înţeleagă că bunătatea lui Dumnezeu îi îndeamnă acum la pocăinţă, această bunătate va fi luată. Binecuvântarea lui Dumnezeu le va fi retrasă, iar acei care până atunci n-au vrut să asculte de Dumnezeu şi să se hotărască pentru Hristos, vor rămâne goi şi descoperiţi înaintea Înfricoşatului Judecător (Evrei 4, 13). O ce cumplită le va fi trezirea aceea!
Dumnezeul nostru Viu şi Puternic este totdeauna cu noi. Cuvântul şi Ochiul Său este la fel, oriunde cu noi, cu fiecare şi cu toţi. Oriunde şi oricând. Uneori Îl vedem, Îl auzim, Îl înţelegem. Alteori nu. Tot aşa cum uneori ne vedem umbra lângă noi, alteori nu, deşi ea este totdeauna alături de noi – şi când o vedem şi când nu.
Unii avem ochii deschişi şi umblăm în lumină. Aceştia Îl vedem atât de bine pe Domnul și înţelegem aşa de bine Cuvântul Lui.
Fratele Pavel Trandafir s-a născut, printre cei opt copii ai părinților Vasile și Vasilica, în ziua de 14 octombrie 1922, în comuna Grivița, județul Galați. Părinții săi, fiind oameni mai cu stare, au putut să-l ajute să învețe carte mai bine decât alții. Încă de mic a dovedit multă dragoste față de istorie și poezie, iar acestea două i-au dezvoltat sufletul său spre dragoste și frumos. Dragostea de semeni și iubirea de frumusețile lui Dumnezeu. Ca pe tânărul Timotei din Biblie, bunica și mama lui Pavel l-au luat cu ele încă de mic la adunările Oastei Domnului, crescându-l astfel în dragostea și frica Domnului.
Dragi frați și surori, vă invităm să participați la al treilea modul al Școlii Biblice Naționale a Oastei Domnului, care se va ține în zilele de 20 și 21 ianuarie 2017, orele 8.00-20.00, la Cluj-Napoca, în sala de festivități a Liceului SAMUS (str. Ialomiței nr. 17).
Cursurile acestui modul vor fi susținute de:
Fratele Ghiţă Timu, fratele orb, cum i se mai spunea, s-a născut în 20 iulie 1902, în satul Roşcani, judeţul Galaţi. N-a fost orb din naştere, a devenit orb mai târziu, în urma unei boli care l-a lăsat infirm pe toată viaţa lui. În această stare l-a găsit întâlnirea şi chemarea Domnului în primăvara anului 1936, când, în marea mişcare misionară a vestitorilor Oastei Domnului, s a făcut o adunare frăţească şi în satul lui, Roşcani.
În sărbătoarea aceea erau şi fraţii Paraschiv Sârghie şi Costică Iftimie din Corod, care erau plini de râvnă atunci pentru Domnul.
Sfântul Ioan Botezãtorul, ca toți marii oameni ai lui Dumnezeu, a rãmas mereu la mãrturisirea sa pe care a ținut sã și-o sfârșeascã cu credincioșie. Și așa și-a și sfârșit-o. De aceea a fost lãudat de Dumnezeu. Cãci numai acela care rãmâne statornic își duce mãrturisirea sa pânã la sfârșit. Toți cei nestatornici își pierd mãrturia și n-o mai gãsesc niciodatã. De aceea nu mai au crezare apoi la nimeni.
Ioan n-a spus de la început un lucru, și mai târziu altul. N-a spus odatã într-un fel iar altãdatã în alt fel, cãci mãrturisirea adevãratã este ca și credința: numai una.