Sfântul Ioan Botezãtorul, ca toți marii oameni ai lui Dumnezeu, a rãmas mereu la mãrturisirea sa pe care a ținut sã și-o sfârșeascã cu credincioșie. Și așa și-a și sfârșit-o. De aceea a fost lãudat de Dumnezeu. Cãci numai acela care rãmâne statornic își duce mãrturisirea sa pânã la sfârșit. Toți cei nestatornici își pierd mãrturia și n-o mai gãsesc niciodatã. De aceea nu mai au crezare apoi la nimeni.
Ioan n-a spus de la început un lucru, și mai târziu altul. N-a spus odatã într-un fel iar altãdatã în alt fel, cãci mãrturisirea adevãratã este ca și credința: numai una. Voi sunteți martori, a zis el –cã am spus: nu eu ci El. Și voi sunteți martori cã eu tot așa zic și acum, pânã la moarte. O, ce mãrturie vrednicã și ce martor vrednic este acesta în fața cerului, în fața pãmântului și în fața veșniciei. Doamne, așa sã fie și a noastrã!
Toți cei ce te-au auzit, vor fi martori împotriva ta dacã nu rãmâi statornic în mãrturia de la început, în credința ta, în adunarea ta, și în biserica ta dintâi.
Dacã vei cãuta foloasele tale – și nu ale lui Hristos, dacã vei cãuta sã te înalți pe tine – dar nu pe Iisus, dacã vei lega suflete de tine, iar nu de Domnul, dacã tu vei fi mereu înaintea lui Hristos – iar nu El înaintea ta, și dacã nu vei schimba Cuvântul dupã împrejurãri, dupã oameni și dupã interese mãrturisind azi într-un fel iar mâine într-alt fel, odatã așa, altãdatã altcum, și-o zi într-o credințã și mâine într-alta, – tu nu vei dovedi atunci decât cã vei fi un nevrednic și așa îți va rãmânea și numele tãu pe veci.
Dacã ești un mãrturisitor vrednic, dupã tine va merge Hristos oriunde, cãci și tu mergi dupã El oricând. Dacã vei merge într-o casã, dupã tine va merge neapãrat acolo și El. Dacã vei merge într-o adunare, într-o societate, într-o familie, – acolo trebuie sã-L duci neapãrat și curajos pe Iisus, pe El, – nu forme noi, obiceiuri noi. Ci pe Iisus. Doar așa ești al Lui. Altfel nu.
Dacã ai intrat într-o inimã, ai grijã ca dupã tine sã intre acolo neapãrat și Hristos.
Nu patimi și gânduri necurate, nu îndemnuri urâte, nu porniri rele, nu îndoieli și nu lepãdãri, nu cãderi și slãbiri în credințã, – ci Hristosul lui Dumnezeu – cu mântuirea și sfințenia Lui. Înlesnește totdeauna intrarea lui Hristos, oriunde ajungi. Mergi totdeauna așa cum ai fost trimis: înaintea Lui, ca sã-L ai mereu pe El înaintea ta. Numai astfel vei fi al Lui, cu adevãrat.
Cine intrã dupã tine, unde intri tu? Intrã oare mândria, dezbinarea, certurile, tulburãrile, pofta rea, gelozia, interesul – adicã diavolul? Sau intrã blândețea, smerenia, iubirea, unitatea frãțeascã, rãbdarea, bucuria, înțelegerea, înfrânarea – adicã Hristos?
Cãci acela va închide și ușa veșnicã în urma ta, care o închide acum (Apoc. 14, 13).
Traian Dorz, Piatra scumpă