Text - Oastea Domnului

Ce ne dă nouă Crucea Golgotei – Pr. Iosif Trifa

Un vestit predicator și un om de credință, a scos o carte întreagă despre darurile pe care ni le dă nouă Crucea Golgotei. Dăm mai jos o mică spicuire din aceste daruri.

Crucea lui Hristos stă ridicată înaintea noastră ca un semn al izbăvirii noastre; prin ea aflăm că marele nostru potrivnic, numit de Scriptură șarpele cel vechi, a avut capul zdrobit; în Golgota el a primit lovitura de moarte, chiar în clipa când dădea cel mai mare asalt asupra lui Dumnezeu şi când părea că a biruit. Hristos a şters zapisul ale cărui porunci ne asândeau şi care stătea în picioare împotriva noastră şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce (Coloseni 2, 14-15).

Slujire și răsplată – Traian Dorz

Maica Domnului fusese cea care cea dintâi auzise din gura trimisului ceresc Vestea cea Bună, adică Evanghelia. A fost ea însăși atât de adânc fiica Adevărului, încât s-a putut învrednici să fie Maica Lui! A fost atât de mult o slujitoare, încât a putut ajunge o veșnică Stăpână. Iată ce mare mare har pot să fie nu numai părinții credincioși pentru fiii lor, ci și fiii aleși, pentru părinții lor.

Binecuvântați sunt nu numai fiii, din pricina părinților lor sfinți, ci și părinții, din pricina unor copii sfinți.

La ziua scumpelor noastre surori: mamă, soră, fiică…

„Domnul să-ți fie desfătarea, și El îți va da tot ce-ți dorește inima. Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, și El va lucra…” Psalmi 37, 4-5

Pentru mamă:
Iubita noastră mamă, cu-al lacrimii șirag
privim cu duioșie la chipul tău cel drag;
din ochi, din glas, din suflet, dorim să-ți arătăm
în toată viața noastră ce mult îți datorăm.

Dulce și amar (II) – Traian Dorz

„Plecăciune ție îi spune îngerul dumnezeiesc Maicii Domnului, ție, căreia ți s-a făcut mare har. Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei…“ Iată cum vorbește o gură sfântă unui vas sfânt, ales de Dumnezeul Sfințeniei pentru cea mai dumnezeiască dintre toate lucrările făcute printr-o ființă omenească direct de Dumnezeu. Acest înger puternic, care vorbește în Numele Puterii dumnezeiești și care în toate celelalte misiuni ale sale a vorbit oamenilor poruncitor și aspru, chiar și Sfântului Apostol Petru (Fapte 12, 7-8), Fecioarei Preasfinte îi spune: „Plecăciune ție… Tu ai un mare har”. Nimeni dintre oameni nu i-a mai vorbit ei vreodată astfel. O, cât de rău știm vedea noi și cât de puțin știm vorbi frumos!

Roadele binecuvântate ale ascultării – Liliana Lupoaie

În Fiat-ul rostit de Fecioara Maria la Bunavestire, este cuprins întregul univers al credinţei noastre. Din el se revarsă rod bogat de creştere duhovnicească. Amintim astfel: acceptarea, încrederea, smerenia şi încredinţarea – predarea în Mâna Domnului.

1. Acceptarea Voii lui Dumnezeu pentru viaţa mea

Fecioara Maria s-a dedicat vieţii la templu, dar mai ales slujirii lui Dumnezeu. Acceptarea totală şi deplină a Voii lui Dumnezeu o face transparenţa Duhului Sfânt. Legământul făcut

Dulce și amar (I) – Traian Dorz

Nu le vorbiți oamenilor numai dulce despre Cuvântul Domnului: „Veniți la Mine”. Ci faceți-i să vadă cu amar prețul Crucii și al Patimilor, ca să știe ce este păcatul și cât costă mântuirea. Spre a ști și ce vor merita cei nepăsători. Nu le vorbiți oamenilor numai dulce despre Împărăția cerurilor, ci le înfățișați cutremurător și amar șisfințenia pe o cere Dumnezeu de la cei care doresc s-o moștenească (Apoc 21, 27; 22, 12-15). Fiindcă numai adevărata groază de pierzare îi va călăuzi pe oameni spre adevărata mântuire. Glasul dragostei îl aud prea puțin.

Aruncă-ți pâinea ta pe ape – Traian Dorz

Aruncă-ţi pâinea ta pe ape. Şi după multă vreme o vei găsi iarăşi. Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ. (Eclesiastul 11, 1-2)

Aici, în Cuvântul Domnului, este vorba de binefacere. Despre binefacerea fără nici un gând, fără nici un interes, fără nici o nădejde. Despre binefacerea adevărată, care nu înseamnă împrumut, care nu împrumută, care nu înmânează ci aruncă. Nu dă ca împrumut… Nu dă nici măcar ca pomană. Ci aruncă. Dă, ca şi cum ar arunca. Fără nici o speranţă. Fără nici o plată. Fără nici o nădejde. Fiindcă în împrumut este o nădejde de câştig.

Împăcare – Maica Teodosia (Zorica) Lațcu

Cu sufletul spre Domnul am strigat:
Iisuse-al meu, de pacea Ta mi-e sete.
Mă ține lutul meu, de lut legat,
Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete.

Spre Tine merge dorul meu întreg,
La Tine-mi este orișice dorire.
Ci lasă-mă de lut să mă dezleg,
Să vadă sufletu-mi a Ta mărire.

Cel supărăcios caută ce-i place lui – Traian Dorz

Cel supărăcios caută ce-i place lui şi se supără de orice lucru bun. (Proverbe 18, 1)

Adevăratul credincios al lui Dumnezeu este acela care în toate lucrurile caută în primul rând folosul lui Hristos, apoi, folosul de-aproapelui său şi numai după aceea, folosul său (1 Cor. 10, 24-33; Filip. 2, 4). Falsul credincios, însă, umblă totdeauna numai după foloasele lui (Filip. 2, 21), se gândeşte numai la sine, îi pasă numai de el însuşi. Nici nu se gândeşte la voia lui Dumnezeu, nici nu-şi aduce aminte de sufletul şi bucuria de-aproapelui său niciodată.

Ce crudă fiinţă este omul egoist, omul iubitor de sine.

Pe aripi de vultur – Pr. Iosif Trifa

Voi ați văzut cum v-am purtat pe aripi de vultur. (Exod 19, 4)

Voi înșivă ați văzut – zicea Domnul Dumnezeu – cum v-am scăpat din Egipt, cum v-am trecut prin Marea Roșie, cum v-am hrănit cu mană din cer, cum v-am adăpat cu apă din stâncă… voi înșivă ați văzut aripile cu care v-am ridicat peste toate primejdiile și v-am scăpat din toate încercările… Această aducere aminte de aripile vulturului, de minunata scăpare din Egipt, de minunata călătorie spre Canaan, era puterea lui Israel. Cu această aducere aminte se întărea și cu ea răzbea.

Dar, pe aripi de vultur, Dumnezeu nu l-a purtat numai pe Israel, poporul Său, ci pe aripi de vultur El a purtat și poartă și azi pe toți copiii Lui.