Text - Oastea Domnului

Tânărul în muncă – Traian Dorz

A munci cât poţi şi ce poţi, cât mai bine şi cât mai mult, aceasta nu este numai un câştig spre o tot mai bună stare şi nu este numai o mare datorie pe care o are fiecare om… dar este şi o mare binefacere şi un har de la Dumnezeu. Încă de la Începutul Creaţiei, când Tatăl Vieţii a făcut pe primii oameni, părinţii noştri, ai tuturora, Adam şi Eva, Dumnezeu i-a aşezat în grădina Edenului, poruncindu-le ca „s-o lucreze şi s-o păzească” (Facerea 2, 15). Munca a fost minunată, fericită şi binefăcătoare totdeauna.

Ce sfântă este bucuria de a vedea cum de pe urma mâinilor tale ies roadele binecuvântate care satură şi veselesc pe ai tăi şi pe alţii!

SARE ȘI LUMINĂ – Adunare anuală la Galați, 4 Noiembrie 2017

În fiecare an, în prima sâmbătă a lunii noiembrie, are loc Adunarea anuală a Oastei Domnului din Galați. Frații și surorile din întreaga țară sunt așteptați cu drag pentru a ne bucura împreună de câteva ore de rugăciune, cântare, poezie și cuvânt. Adunarea va avea loc sâmbătă, 4 noiembrie, în sala de evenimente Chariot D’or de pe Șoseaua Galați-Smardan, începând cu ora 15:00.

Tema adunării din acest an este SARE ȘI LUMINĂ având la bază îndemnul Mântuitorului din versetul biblic de la Matei 5, 16: Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.

Programul adunării va fi transmis în direct pe OasteaDomnului.info.

Toate sunt cu putință – Ioan Marini

Toate sunt cu putință celui ce crede. (Marcu 9, 28)

Iată un cuvânt nespus de însemnat spus de Mântuitorul pentru noi. Toate sunt cu putință celui ce crede. Cine poate cunoaște și măsura marginile acestui cuvânt? El e nemărginit. Este o făgăduință care trebuie să ne apropie mai mult de adâncimile bunătății și bogăției lui Dumnezeu. Căci acest cuvânt arată deslușit că, din partea lui Dumnezeu, izvorul tuturor darurilor și binecuvântărilor este deschis.

Întrebarea este: folosim noi aceste daruri?

La culesul roadelor – Ioan Marini

Încă o toamnă!…

Și câte încă n-au mai trecut până acum… Dar oare suntem noi mai buni în toamna aceasta, sau trebuie să plângem cu prorocul Ieremia: “Trecut-a vara, trecut-a toamna și noi tot nemântuiți?” Căci nici un folos n-avem dacă purtăm în spinare 50, 60 de toamne, dar nu putem arăta nici o roadă de pocăință și fapte bune.

Să luăm seama. Anotimpul toamnei ne ține o puternică predică.

Tânărul în luptă – Traian Dorz

Prin însăși viața sa în lumea aceasta, fiecare om este un luptător, căci viața însăși este o luptă, o luptă uneori atât de crâncenă și de grea. Ce luptă grea duce omul uneori pentru câștigarea culturii, a științei, a pâinii, a slavei lumești, a avuției sau a plăcerilor trecătoare!

Atât de mulți oameni își dau viața și își vând sufletul zilnic făcând totul pentru dobândirea lucrului pentru care luptă. Numai viața atâtor de puțini oameni este o luptă sfântă și stăruitoare pentru Împărăția lui Dumnezeu, pentru cauza lui Hristos, pentru mântuirea sufletului lor și al altora.

Domnul Iisus Hristos a spus: Împărăția lui Dumnezeu se cucerește prin luptă. Și cine dă năvală acela pune mâna pe ea.

Cuvânt la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie – Sf. Ioan Gură de Aur

Și venind ucenicii, L-au deșteptat pe El zicând: Doamne, mântuiește-ne că pierim. (Matei 8, 25)

Merită să ne dăm osteneala ca totdeauna, tare și neclintit, să ținem minte și niciodată să nu uităm că Dumnezeu este bun și plin de dragoste, nu numai când ne face bine, ci și când ne pedepsește. Cu adevărat pedepsele și certările Sale se numără între cele mai mari binefaceri și sunt dovadă ale proniei Lui celei îndurătoare.

Vechi și nou – diac. Costel Căuș

Aceste două cuvinte, ”vechi” și ”nou” arată două calități nu doar diferite, ci chiar opuse una celeilalte. Dar, în timp ce unele perechi de astfel de cuvinte, numite gramatical antonime, arată calități care se exclud reciproc în orice circumstanță, cum ar fi: bun-rău sau adevăr-minciună, altele pot exista alături semnificând lucruri pozitive, deopotrivă bune și necesare. Adică nu putem pune alături adevărul cu minciuna pentru a realiza o lucrare, astfel de ”potriviri” fiind opera specifică a diavolului, dar a accepta și folosi într-o lucrare lucruri vechi și lucruri noi se dovedește de multe ori că este bun și necesar, deși privite pe linia timpului, ele se află la antipozi.

Oastea Domnului – Ioan Marini

Mângâiați pe poporul Meu. (Isaia 40, 1)

De curând am citit într-un ziar despre o frumoasă faptă de recunoștință a conducătorilor poporului italian față de o bravă femeie, Maria Uva de la Port Said, de pe Canalul de Suez din Africa. Iată ce scrie ziarul:

„Maria Uva era soția unui proprietar de garaje din colonia italiană de la Port Said, pe Canalul de Suez. La declararea războiului, bărbatul său a trebuit să plece în Abisinia. Maria, fără să verse o lacrimă, îmbrăcată în haine albe, călătorind în picioare într-un automobil, și-a condus bărbatul de-a lungul Canalului de Suez, cântând toate cântecele patriotice pe care le știa, plină de avânt și de dragoste pentru țara ei, Italia, pe care o iubea și mai mult tocmai fiindcă se afla departe de ea.

Unde mergi? – Pr. Vasile Ouatu

Era o zi de sărbătoare, pe la ora opt și jumătate seara. După o muncă intensă și fără pic de odihnă în domeniul spiritual-creștin, am ieșit în oraș mânat de anumite treburi. Pe străzile din centru, lume multă. Mașini, trăsuri, autobuze, aleargă toate în goană mare, transportând de la un capăt la altul mulțime nerăbdătoare. M-am oprit câteva clipe, am stat și am privit acest tablou adânc zguduitor. În goana aceasta nebună, am stat și m-am întrebat: unde aleargă această lume atât de zorită? Ce dorește, ce caută și unde merge? Impresionant și zguduitor tablou! O lume care aleargă după vânt!

Singura avuție (II) – Traian Dorz

Desigur, orice om este nedesăvârșit. Și orice corp de pe lumea asta își are umbra sa. Dar, dacă cei ce se străduiesc să-L urmeze pe Iisus, cu toată lupta lor de a se păstra în curăție, au totuși slăbiciuni și căderi în viața asta, cât de mari și de multe trebuie să aibă acei care Îl disprețuiesc pe Dumnezeu și Îl neagă pe Hristos! Dacă și cei ce se tem de păcat ajung uneori să cadă în el, cât de adânc îl pot săvârși cei ce nu se tem!

E adevarat că, din cauza răutătii firii sale, omul poate cădea uneori în mari păcate, chiar dacă în vorbele sale și în confesiunea sa omul mărturisește o credință în Dumnezeu și o denumire a lui Hristos.