Text - Oastea Domnului

Îndrăzniți, căci Eu am biruit lumea – Pr. Iosif Trifa

Domnul vrea ca tot omul să fie un biruitor asupra ispitelor Satanei. Domnul Iisus vrea să-L urmăm pe calea biruinţei Lui. El are lipsă de biruitori, de oameni care să calce pe urmele Lui. Şi nu numai că vrea acest lucru, ci Domnul ne îmbie şi cu ajutor, să putem fi şi noi biruitori. Iisus Mântuitorul pentru aceasta a venit în lume, ca să ne câştige darul biruinţei. El a biruit pe Satana şi ne-a cucerit izbăvirea de sub puterea Satanei. El ne pune la îndemână tot câştigul Lui şi toată biruinţa Lui cea strălucitoare.

Întoarcerea lui Cristian – Traian Dorz

Îl chema Cristian… Ce nume frumos şi creştinesc – dar în ce stare sufletească nenorocită ajunsese. Nu era căsătorit, fusese abia logodit când fusese arestat. Avea numai pe mama lui bătrână de care era despărţit de al şaselea an acum. Avea o pregătire superioară şi ocupase un post important în Ministerul Comerţului. Arestarea lui venise pe neaşteptate, tocmai când îşi făcea cele mai frumoase planuri de viaţă…

Anchetă la Oradea – Traian Dorz

În luna august, miliţianul din comună îmi comunică să mă prezint din nou imediat la Securitatea din Oradea.

Iarăşi am plecat cu traista pregătită, gata să şi rămân acolo.

Şi iarăşi am mers întâi în faţa lui Iisus cel Răstignit din biserica de peste drum, unde mi-am încredinţat din nou şi fierbinte soarta mea şi a Lucrării Domnului în Mâinile Dumnezeului meu iubitor şi puternic.

Atunci voi învăța pe alții – Traian Dorz

Psalmul 51, versetul 13

Iată şi cel de al treilea şi cel mai frumos pas, iată cea mai fericită stare la care ajunge omul lui Dumnezeu, după ce parcurge acest binecuvântat drum al naşterii din nou! Căci, după cum s-a mai spus, acest psalm dumnezeiesc al Pocăinţei zugrăveşte limpede chiar cele trei stări ale Naşterii din nou — care este Taina Pocăinţei — şi anume:

Omul minune – Traian Dorz

În mijlocul tuturor prăbuşirilor din Bucureşti şi din alte părţi ale ţării, mai ales a acelora din rândurile preoţimii, asupra căreia se făceau cele mai mari presiuni prin toate mijloacele, părintele Vasile de la Bucureşti a rămas nebiruit.

Ce om minunat a fost acest preot al lui Dumnezeu, care, la venirea lui în Bucureşti, fusese plin de viaţă, iar acum era tot mai slăbit şi bolnav. O puternică asemănare de destin a avut el cu Părintele Iosif. Au fost ca doi fraţi sfinţi, dăruiţi lui Hristos pe acelaşi altar, în aceeaşi jertfă.

Prima vorbire – Traian Dorz

În adunările din Sibiu, n-am vorbit în primul an decât de două ori. Îmi era atât de ruşine să mă ridic în faţa fraţilor şi să vorbesc când se aflau acolo Părintele Iosif şi fratele Marini, încât totdeauna stăteam ascuns în rândurile din urmă, spre a nu fi văzut şi cerut de cineva la cuvânt.

Atât Părintele Iosif cât şi ceilalţi fraţi stăruiseră de atâtea ori să iau cuvântul în adunare. Dar n-am vrut şi n-am vrut nicidecum.

Veniţi, că, iată, gata sunt toate!… – Pr. Iosif Trifa

Am arătat care sunt darurile sufleteşti cu care îl putem birui pe Ispititorul şi atacurile lui: Golgota, Duhul Sfânt, Biserica, Rugăciunea, Biblia… În afară de acestea, mai sunt încă şi alte multe daruri, căci Dumnezeu este plin de dragoste pentru mântuirea noastră.

Pentru ce te fălești cu răutatea ta? – Traian Dorz

Psalmul 52, versetul 1

Asupritorul este totdeauna nu numai rău, ci şi îngâmfat. Simţindu-se, faţă de cei slabi, puternic, faţă de cel fără apărare simţindu-se uriaş, asupritorul totdeauna nesocoteşte dreptatea celui care nu şi-o poate lua de la el cu forţa şi calcă în picioare cu trufie şi nesimţire orice lege care l-ar obliga să fie om.

Arestarea fratelui Valer Mîndroni – Ioan Beg

Luni, 3 august 1959, pe la ora 15, o maşină neagră cu doi domni a oprit la poarta casei fratelui Valer. Acasă era numai sora Voichiţa; fratele Iulius era la coasă, sora Mărioara la vaci. Cei doi au intrat cu îndrăzneală în curte şi au întrebat de fratele Valer. Aflând că-i la munte, au plecat îndată…

Au mers acasă la pădurar şi l-au luat drept călăuză spre muntele ciulenilor. De frică, acesta nu le-a spus că el nu cunoaşte bine drumul. Cunoştea doar pădurea ce o avea în grijă, nu şi munţii ceilalţi.

Ultima arestare – Traian Dorz

După ce am ajuns acasă de la ultima dintre nunți, când mă așteptam să vină și arestarea mea, în dimineața zilei de 3 august, iată că într-adevăr milițianul comunei intră în curte. Venea cu mandatul meu de arestare. Da. Era adevărat. Eram condamnat la doi ani închisoare și el venea acum să mă ridice. Totul se petrecuse deci până la capăt acoperit, șiret, viclean și nelegiuit, pe neașteptate, fără nici un fel de termen, de lămurire, de clasificare, spre a fi luați prin totală surprindere, ca să nu avem nici un fel de posibilitate de a ne lua vreo măsură salvatoare. Eram deci condamnați fără nici un drept de recurs, fără nici o posibilitate de apărare.