Tâlcuirea Evangheliilor

Cartea Neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, iar Isaac a născut pe Iacov, iar Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii Iui… (citiţi celelalte nume de neamuri la Matei capitolul 1).

Deci toate neamurile de la Avraam până la David, neamuri patrusprezece; şi de la David până la mutarea în Babilon, neamuri patrusprezece, şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, neamuri patrusprezece. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Că logodită fiind mama Lui, Maria, cu Iosif, mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt.

Zis-a Domnul pilda aceasta: „Un om oarecare a făcut cină mare şi a chemat pe mulţi. Şi a trimis pe sluga sa în ceasul cinei să zică celor chemaţi: «Veniţi, că, iată, gata sunt toate!» Şi au început toţi dimpreună a se lepăda. Cel dintâi a zis: «Țarină am cumpărat, şi am nevoie să ies şi să o văd. Rogu-te să mă ierţi!». Şi altul a zis: «Cinci perechi de boi am cumpărat şi merg să-i încerc; rogu-te să mă ierţi!»

În vremea aceea, învăţa Iisus într-una din sinagogi, sâmbăta. Şi, iată, era o femeie care, de optsprezece ani, avea duhul neputinţei şi era gârbovă şi nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o pe dânsa, a chemat-o şi a zis ei: „Femeie, te-ai slobozit de boala ta!” Şi şi-a pus pe dânsa mâinile şi îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu. lar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că o vindecase Iisus sâmbăta, răspunzând, zicea norodului: „Şase zile sunt întru care se cade a lucra; deci întru acestea venind vă vindecaţi, iar nu în ziua sâmbetei”.

În vremea aceea, un om oarecare s-a apropiat către Iisus, ispitindu-L pe El şi grăind: „Învăţătorule bune, ce voi face să moştenesc viaţa veşnică?” Iar Iisus i-a zis lui: „Poruncile ştii: Să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu fii mărturie mincinoasă, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta”. Iar el a zis: „Acestea toate le-am păzit din tinereţile mele”.

Zis-a Domnul pilda aceasta: „Unui om bogat i-a rodit ţarina. Şi cugeta întru sine, zicând: «Ce voi face, că nu am unde aduna roadele mele?» Şi a zis: «Aceasta voi face: strica-voi jitniţele (hambarele) mele şi mai mari le voi face şi voi strânge acolo toate roadele şi toate bunătăţile mele. Şi voi zice sufletului meu: suflete, ai multe bunătăţi, strânse pentru mulţi ani! Odihneşte, mănâncă, bea şi te veseleşte». Dumnezeu i-a zis lui: «Nebune, în această noapte sufletul tău ţi se va cere de la tine înapoi, dar cele ce ai gătit ale cui vor fi? Aşa este acela ce strânge comori pentru el, iar nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte”. (Luca 12, 16-21)

Evanghelia pe care o tâlcuim acum închipuie întreaga istorie a neamului omenesc. În chipul unui Samarinean milostiv şi bun a venit şi Iisus Hristos în lume, tămăduind şi mântuind omenirea cea lovită de moarte prin păcatul strămoşesc. Şi Hristos a venit după ce au trecut pe alături „preotul şi levitul“, adică după ce nici Legea şi preoţii Vechiului Testament, nici învăţaţii şi filozofii veacurilor n-au putut să-i dea omenirii bolnave ceea ce îi trebuia: tămăduire şi mântuire sufletească. „Untdelemn şi vin“ a turnat samarineanul peste rănile celui rănit. Aşa şi Iisus Hristos „ne-a spălat cu Sângele Său păcatele noastre“ (Apocalipsa 1, 5).

În vremea aceea, venit-a către Iisus un om căruia îi era numele Iair, şi acesta era mai-marele sinagogii; şi, căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga pe El ca să intre în casa lui. Că avea o fiică, una născută, ca de doisprezece ani, şi aceea murea. Iar când mergea El, îl împresurau noroadele. Şi o femeie – fiind în curgerea sângelui de doisprezece ani, care cheltuise la doctori toată avuţia sa şi nici la unul n-a putut să se vindece – apropiindu-se dinapoi, s-a atins de poala hainelor Lui şi îndată a stătut curgerea sângelui ei.

În vremea aceea, venit-a Iisus cu corabia în latura Gadarenilor; care este de cealaltă parte a Galileii. Şi, ieşind El la uscat, L-a întâmpinat un om oarecare din cetate, care avea draci; şi de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu petrecea, ci în morminte. Iar văzând pe Iisus şi strigând, a căzut înaintea Lui şi, cu glas mare, a zis: „Ce este mie şi Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Prea Înalt?

În vremea aceea, mergea Iisus într-o cetate ce se chema Nain şi, împreună cu Dânsul, mergeau ucenicii Lui mulți şi norod mult. Iar dacă S-a apropiat către poarta cetăţii, iată, scoteau pe un mort, fiul unul-născut al maicii sale şi aceea era văduvă; şi norod mult din cetate era cu dânsa. Şi, văzând-o pe dânsa Domnul, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis ei: „Nu plânge!”. Şi, apropiindu-Se, S-a atins de pat. Iar cei care îl duceau au stătut, şi El a zis: „Tânărule, ţie grăiesc, scoaIă-te!” Şi s-a sculat mortul şi a început a grăi. Şi l-a dat pe el maicii lui şi a luat frică pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, grăind că Prooroc mare s-a sculat întru noi, şi că a cercetat Dumnezeu pe norodul Său. (Luca 7, 11-16)