Tâlcuirea Evangheliilor

În numărul trecut am scris despre sporul și ajutorul ce-l pogoară rugăciunea în lucrul mâinilor noastre. Este de preț și acest dar al rugăciunii, însă în lucrarea mântuirii noastre sufletești el nu prețuiește nimic. Darul şi puterea rugăciunii trebuie să lucreze mai ales în sufletul nostru, în viaţa noastră cea sufletească. Cu rugăciunea trebuie să stoarcem ceea ce trebuie sufletului nostru, iar ceea ce îi trebuie, înainte de toate, sufletului nostru este curăţirea lui de păcate.

Iată cât de frumoasă este evanghelia de duminică. Ea cuprinde tot ce trebuie să facem pentru mântuirea sufletului nostru. Să luăm pe rând învăţăturile din ea.

„Cela ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine”… zice evanghelia. Asta înseamnă că dacă vrei să pleci după Hristos trebuie să te hotărăşti pentru El, trebuie să intri în slujba Lui şi să asculţi de El şi de voia Lui.

Evanghelia ne spune că Iisus i-a zis mai întâi slăbănogului: „Iartă-ţi-se ţie păcatele tale” şi numai după aceea: „Scoală-te şi umblă”. Asta înseamnă că păcatul îl ţinea pe slăbănog legat pe pat. Boala lui cea adevărată era cea sufle­tească şi această boală dinlăuntru trebuia tămăduită mai întâi, ca să scape şi de cealaltă ce se vedea în picioarele şi oasele lui. Da, da, iubite cititorule, boala cea adevă­rată este cea dinlăuntru, cea sufle­tească.

„Maria s-a sculat chiar în zilele acelea şi a plecat în grabă spre munţi, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a urat de bine Elisavetei” (Luca 1, 39-40).

În vremea aceea, voia Iisus să meargă în Galileea şi a aflat pe Filip şi i-a zis lui: „Vino după Mine”. Şi era Filip din Vitsaida, din oraşul lui Andrei şi al lui Petru. A aflat Filip pe Natanail şi zice lui: „Pentru care a scris Moise în lege şi proroci, am aflat pe Iisus, Fiul lui Iosif, care este din Nazaret”. Şi a zis Natanail lui: „Din Nazaret poate fi ceva bun?”. Zice Filip lui: „Vino şi vezi”. A văzut Iisus pe Natanail venind către Dânsul: „Iată cu adevărat israelitean întru care vicleşug nu este”. Zis-a Natanail lui: „De unde mă cunoşti?”. Răspuns-a Iisus şi i-a zis lui: „Mai înainte, până a nu te chema pe tine Filip, fiind tu sub smochin, te-am văzut”.

Acum duminică avem intrarea în postul cel mare şi sfânt al Învierii. Această intrare trebuie să o facem nu numai cu pregătiri de mâncări şi băuturi, ci şi cu pregătiri sufleteşti, adică cu gândiri despre post. Postul este pus anume pentru sufletul nostru, pentru folosul lui, pentru sănătatea şi mântuirea lui. Dar nu orice post aduce folos sufletului, ci numai cel bun şi adevărat.

Zis-a Domnul: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi îngerii cu Dânsul, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate limbile şi-i va despărţi pe dânşii unul de altul precum desparte păstorul oile de iezi. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar iezii de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii.

„Zis-a Domnul pilda aceasta: «Doi oameni au intrat în biserică să se roage, unul fariseu şi altul vameş. Fariseul stând, aşa se ruga întru sine: Doamne, mulțumescu-Ţi că nu Sunt ca ceilalți oameni: jefuitori, nedrepți, preacurvari sau ca acest vameş. Postesc de două ori în săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. lar vameşul, departe stând, nu vrea nici ochii săi la cer să-i ridice, ci îşi bătea pieptul său, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.