Duminica Vameșului și a Fariseului – Pr. Iosif Trifa

„Zis-a Domnul pilda aceasta: «Doi oameni au intrat în biserică să se roage, unul fariseu şi altul vameş. Fariseul stând, aşa se ruga întru sine: Doamne, mulțumescu-Ţi că nu Sunt ca ceilalți oameni: jefuitori, nedrepți, preacurvari sau ca acest vameş. Postesc de două ori în săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. lar vameşul, departe stând, nu vrea nici ochii săi la cer să-i ridice, ci îşi bătea pieptul său, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie păcătosului.

Zic vouă că s-a pogorât acesta mai îndreptat la casa sa, decât acela. Că tot cel ce se înalță smeri-se-va, iar cel ce se smereşte înălța-se-va»”.

Iată, doi oameni pune această evanghelie înaintea noastră. Îi pune nu numai ca să ne uităm la ei, ci să şi învăţăm ceva de la ei.

De la vameşul care îşi dusese păcatele la biserică şi se aşezase cu ele ruşinat acolo înapoi, lângă uşă, unde le stropea cu lacrimile părerii de rău să învăţăm smerenie şi căință pentru păcatele noastre.

De la fariseul care tropotea îngâmfat prin biserică şi, în loc de rugăciune, se lăuda pe el şi-i hulea pe alţii, să învăţăm a ne feri de păcatul trufiei.

Să băgăm de seamă neîncetat, căci trufia este „începutul păcatului”, este „răsadul păcatului”, cum spune înțeleptul Sirah în Biblie (3, 27; 10, 13). „Învăţaţi de la Mine a zis Iisus căci sunt blând şi smerit cu inima”. „Dumnezeu stă împotriva mândrilor şi smereşte pe tot cel ce se înalţă.”

Să băgăm de seamă că trufia sparge şi țări şi îmburdă popoare. „Pentru trufie, Domnul a surpat țările neamurilor”, zice Scriptura (Sirah 10, 17); şi acest adevăr l-am văzut cu ochii acum în războiul cel mare. Într-o clipeală, Dumnezeu a surpat multe popoare prea trufaşe şi îngâmfate şi a înălţat pe altele, smerite şi umilite. Şi noi, românii, suntem între cele înălțate. Să nu uităm niciodată că smerenia ne-a ajutat înălțarea.

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1922, nr. 4, pag. 3