Zis-a Domnul: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi îngerii cu Dânsul, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate limbile şi-i va despărţi pe dânşii unul de altul precum desparte păstorul oile de iezi. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar iezii de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: «Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii.
Că am flămânzit şi Mi-aţi dat de am mâncat, am însetat şi Mi-aţi dat de am băut, străin am fost şi M-aţi primit. Gol şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost şi aţi venit la Mine». Atunci vor răspunde Lui drepţii, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat de ai băut? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?». Şi răspunzând Împăratul, va zice lor: «Amin zic vouă: Întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie aţi făcut». Atunci va zice şi celor de-a stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc, am însetat şt nu Mi-aţi dat să beau. Străin am fost şi nu M-aţi îmbrăcat, bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat pe Mine». Atunci vor răspunde şi ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi n-am slujit Ţie?». Atunci va răspunde lor, zicând: «Amin grăiesc vouă: Întrucât n-aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie n-aţi făcut». Şi vor merge aceştia în muncă veşnică, iar drepţii în viaţa veşnică” (Matei 25, 31-46).
O, ce mişcare va fi în ziua cea mare a Judecăţii, când milioane şi milioane de suflete vor sta de faţă înaintea Dreptului Judecător! Şi o, ce cutremur sufletesc va fi în ziua aceea când se vor deschide cărţile, adică inimile oamenilor, şi se va vedea în ele ca într-o oglindă şi cele bune, şi cele rele. Atunci numai vor cunoaşte şi vor simţi toţi oamenii cât de mult L-au vătămat pe Dumnezeu cu păcatele lor. O groază cumplită îi va cuprinde pe păcătoşi simţind că trebuie să se înfăţişeze înaintea Dreptului Judecător. Apăsaţi de această groază şi mustrare, păcătoşii vor zice: „Munţilor şi pietrelor, cădeţi peste noi şi ne acoperiţi de Faţa şi mânia Aceluia ce şade pe scaun” (Apocalipsa 6, 16).
Dar în această fierbere şi mişcare sufletească, deodată se va face tăcere de mormânt. Un înger va suna din trâmbiţă şi va striga numele tău, cititorule, şi tu va trebui să stai [la] judecată. De ai trăit o viaţă de păcate şi fărădelegi, atunci ziua Judecăţii va fi pentru tine „ziua cea mare a mâniei lui Dumnezeu” (Apocalipsa 6, 17). Dumnezeu Tatăl, Judecătorul cel mare, Se va ridica şi va zice: „Eu sunt Dumnezeu, Care ţi-am dat toate darurile sufleteşti şi trupeşti, dar tu cu păcatele tale ai batjocorit mila Mea şi darurile Mele şi te-ai închinat altor dumnezei. Eu sunt Dumnezeu, Care L-am jertfit pe Fiul Meu cel scump pentru tine şi păcatele tale, dar tu n-ai primit această jertfă. Am omorât pe Fiul Meu pentru păcatele tale, dar tu n-ai primit această jertfă de mântuire şi acum Fiul Meu Mă îndeamnă să te judec pentru moartea Lui. Împotriva ta strigă, cerând răzbunare, sângele Fiului Meu, strigă rănile Lui, strigă patimile Lui. Eu sunt Judecător şi Tată. Ca Judecător, te judec pentru dreptatea Mea, iar ca Tată, te judec pentru Fiul Meu”…
Sfârşind Tatăl judecata, Se va ridica să te judece şi Fiul Lui cel Sfânt, Care va zice: „Eu sunt Iisus. Iată Crucea pe care M-am răstignit, iată rănile Mele, iată sângele Meu din care am făcut un izvor de iertare şi de mântuire pentru tine, pentru iertarea ta şi mântuirea ta, dar tu n-ai primit jertfa Mea. Tu M-ai ocărât mereu cu vorbele tale cele rele, M-ai vândut cu dobânzile şi înşelăciunile tale, M-ai rănit şi M-ai răstignit cu desfrânările şi fărădelegile tale. De câte ori ai înjurat, ai bătut cuie în mâinile şi picioarele Mele; de câte ori l-ai alungat pe cel sărac şi l-ai asuprit, în loc să-l ajuţi, pe Mine M-ai alungat… Ce n-am făcut să te scap şi să te mântui, dar tu n-ai voit. Du-te acum de la Mine şi de la Tatăl Meu!…”.
Dar dacă ai trăit în această lume o viaţă cu Domnul şi Evanghelia Lui, atunci în ziua Judecăţii, glasul blând şi dulce al Dreptului Judecător va zice: „Cunosc, iubite fiule, credinţa ta, cunosc răbdarea ta, cunosc râvna ta pentru mântuire, cunosc căldura şi dragostea sufletului tău, cunosc faptele tale cele bune; intră în ceata celor aleşi!…”.
Dragă cititorule! Pentru ziua Judecăţii din urmă, eu cunosc o predică mai tare decât aceasta din «Lumina Satelor» şi un predicator mai bun decât cel de la «Lumina Satelor». Acel predicator este moartea. Moartea ne spune şi ne arată neîncetat că ea este solia cerului de sus trimisă să ne ducă pe toţi înaintea Dreptului Judecător.
O, ce moarte liniştită şi dulce are cel ce a rămas statornic până la sfârşit în lupta împotriva păcatelor, împotriva lumii şi împotriva diavolului! Credinciosul nu se teme de moarte, ci o aşteaptă liniştit, pentru că el a trăit liniştit cu Domnul şi, în clipele morţii, Domnul este cu el şi îl cheamă la El. Ca o solie cerească, îngerul Domnului stă la căpătâiul credinciosului şi aşteaptă să-i ia sufletul şi să-l treacă din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer. În ziua Judecăţii, un astfel de suflet va auzi chemarea dulce: „Vino, slugă bună şi credincioasă; peste puţine lucruri ai fost credincios, peste multe te voi pune”… (Matei 25, 21).
Nu aşa însă moare păcătosul. În clipele morţii, cel păcătos se uită îngrozit şi îşi vede în toate părţile osânda şi pedeapsa ce-l aşteaptă. Moartea de la căpătâi zice: „Iacă, am venit să te despart de bani şi plăceri”. Diavolul îi arată evanghelia lui cu cele 7 păcate de moarte şi zice râzând: „Iacă, nouă ne-ai slujit; acum al nostru eşti”. Îngerul Domnului zice: „De câte ori te-am chemat să te întorci la Domnul şi n-ai ascultat…”. În ziua Judecaţii, un astfel de păcătos va auzi glasul şi osânda cea plină de mânie a Judecătorului: „Du-te de la Mine, blestematule, în focul veşnic”.
O moarte din aceste două vei avea şi tu, cititorule. Stă în voia ta să-ţi alegi pe care vrei, cu viaţa şi purtările tale. Alege-o pe cea bună!
Da, da, iubite cititorule, în ziua Judecăţii vei fi judecat după faptele tale. „Iată, Eu vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele sale” (Apocalipsa 22, 12). Nimeni şi nimic nu ne va putea apăra în ziua aceea, decât faptele noastre cele bune şi viaţa noastră cea trăită cu Domnul Iisus şi Evanghelia Lui. Trăieşti tu, cititorule, o astfel de viaţă?
Preot Iosif Trifa, «Lumina Satelor» anul1925, nr. 9, pag 3
