Tâlcuirea Evangheliilor

Cum să scăpăm de patimi şi păcate

În vremea aceea, s-a apropiat de Dânsul un om, îngenunchind înaintea Lui şi zicând: „Doamne, miluieşte pe fiul meu, că este lunatic şi rău pătimeşte; că de multe ori cade în foc şi de multe ori în apă. Şi l-am adus pe dânsul la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece pe el”. Iar Iisus, răspunzând, a zis: „O, neam necredincios şi îndărătnic! Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l pe el la Mine”.

„Puțin credinciosule de ce te-ai îndoit?”

Şi îndată a silit Iisus pe învăţăceii Săi să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui de cealaltă parte, până când va slobozi popoarele. Şi, slobozind popoarele, S-a suit în munte singur, ca să Se roage; şi, făcându-se seară, era singur acolo. lar corabia era în mijlocul mării, învăluindu-se în valuri, că era potrivnic vântul. Iar în a patra strajă din noapte a mers la dânşii Iisus, umblând pe mare. Şi văzându-L pe El învăţăceii umblând pe mare, s-au tulburat, zicând că nălucă este şi, de frică, au strigat.

Minunea schimbării la față o prăznuim la 6 august. Ca să dea o nouă dovadă a Dumnezeirii Sale şi pentru ca să-i întărească în credinţă pe ucenici, Mântuitorul ia cu Sine pe Petru, Iacov şi Ioan, cei mai pregătiţi sufleteşte de a pricepe arătările cereşti, şi se suie în munte să Se roage.

În vremea aceea a văzut Iisus popor mult şi I s-a făcut milă de el şi a tămăduit pe bolnavi. Iar făcându-se seară, au venit la Dânsul ucenicii Lui, zicând: „Locul este pustiu şi vremea iată a trecut; slobozeşte norodul ca să se ducă prin sate să-şi cumpere bucate totuşi”. Iar Iisus le-a zis lor: „Nu trebuie să meargă; daţi-le voi să mănânce”. Iar ei au zis Lui: „N-avem aici fără numai cinci pâini şi doi peşti”. Şi le-a zis:

În vremea aceea, intrând Iisus în corabie, a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi, iată, au adus Lui pe un slăbănog care zăcea în pat. Şi, văzând Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: „Îndrăzneşte, fiule! Iartă-ţi-se ţie păcatele tale!” Şi, iată, oarecare din cărturari au zis întru sine: „Acesta huleşte”. Şi, văzând Iisus gândurile lor, a zis: „Pentru ce cugetaţi cele viclene întru inimile voastre? Că ce este mai lesne a zice: Iartă-ţi-se păcatele tale sau a zice: Scoală-te şi umblă?

În vremea aceea, trecând Iisus de cealaltă parte, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat pe Dânsul doi îndrăciţi, ieşind din morminte, foarte cumpliţi, încât nu putea nimenea să treacă pe calea aceea. Şi, iată, au strigat, grăind: „Ce este nouă şi Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme să ne munceşti pe noi?” Şi era departe de dânşii o turmă mare de porci, păscând. Iar dracii ÎI rugau pe El, zicând:

Şi intrând Iisus în Capernaum, s-a apropiat de Dânsul un sutaş, rugându-L pe El şi zicând: Doamne, robul meu zace în casă bolnav, cumplit chinuindu-se! Şi a zis Iisus lui: „Eu, venind, îl voi tămădui pe dânsul”. Iar sutaşul, răspunzând, a zis: „Doamne, nu sunt vrednic ca să intri sub acoperământul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va tămădui robul meu, că şi eu sunt om sub stăpânire, având sub sine-mi slujitori; şi zic acestuia: Mergi! şi merge; şi altuia: Vino! şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta! şi face”.