„La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate printr-Însul s-au făcut şi fără de Dânsul nimic nu s-a făcut, ce s-a făcut. Întru Dânsul viaţa era, şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul pe dânsa nu a cuprins-o.
„Şi a zis Pilat: «Eu nici o vină nu aflu în El. Ci este vouă datină să vă slobozesc pe unul la Paşti; deci voiţi să vă slobozesc vouă pe acesta sau pe Varava?». Strigat-au toţi: «Nu pe acesta, ci pe Varava!”. Şi Varava era tâlhar” (Ioan 18, 39-40).
„Și s-a jurat Petru, zicând: «Nu cunosc pe omul acesta»” (Matei 26, 74).
Dar tu cititorule cunoști pe omul acesta?
„Şi apropiindu-se Iuda de Iisus, îi zise: «Bucură-te, Învăţătorule», şi Îl sărută. Atunci, apropiindu-se gloata, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins pe El „. (Matei 26, 49-50)
În vremea aceea, apropiindu-se Iisus de Ierusalim, a trimis doi ucenici, zicându-le: „Mergeţi în satul care este înaintea voastră şi numaidecât veţi găsi o asină legată şi, cu dânsa, un mânz; dezlegându-o, aduceţi-o la Mine. Şi de va zice vouă cineva ceva, veţi zice că acestea trebuiesc Domnului şi numaidecât le va trimite pe ele”.
„Deci luând pâinea, o binecuvântă şi, frângând, dete ucenicilor; zicând: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu». Şi luând paharul şi mulțumind, le dete, zicând: «Beţi dintru acesta toţi, căci acesta este Sângele Meu al legii celei noi, care pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor» ” (Matei 26, 26-28).
Despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre căinţă
În vremea aceea, luând Iisus pe cei doisprezece învăţăcei, a început a le spune lor cele ce erau să I se întâmple Lui: „Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiul Omului Se va da arhiereilor şi cărturarilor şi-L vor judeca pe El spre moarte şi-L vor da pe El neamurilor: Şi-L vor batjocori pe El, şi-L vor bate pe El, şi-L vor scuipa pe El, şi-L vor omorî pe El, şi a treia zi va învia”. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedei, zicând: „Dă-ne nouă ca să şedem unul de-a dreapta Ta şi unul de-a stânga Ta, întru slava Ta”.
Mergi înapoia Mea, satano! (Luca 4, 8)
Chipul de mai sus arată ispitirea cu care a ieşit diavolul în calea Mântuitorului. După ce S-a botezat în Iordan, Iisus S-a retras în pustie, unde a petrecut 40 de zile în post şi rugăciuni. Când s-au împlinit aceste zile, diavolul s-a apropiat de Iisus şi, de pe un munte înalt, „I-a arătat Lui toate împărăţiile lumii, într-o clipeală de vreme” şi I-a zis: „Iată, toate acestea ale mele sunt, ca să le dau oricăruia voiesc.
Din marea şi eterna Clipă a minunii Bunei Vestiri, când sfântul înger Gavril, trimis de Domnul Dumnezeu, i-a adus Preafericitei Fecioare Maria vestea cea unic de mare şi fericită că ea a fost aleasă pentru cea mai mare Taină şi Minune prin care a început lucrarea de mântuire a omenirii această Fiinţă a căpătat o slavă Eternă atât în faţa cerului cât şi a pământului.
Zis-a Domnul: „Cel ce voieşte să vină, după Mine să se lepede de sine şi să-şi ia Crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Că cine va vrea să-şi mântuiască sufletul său pierde-l-va pe el, iar cine-şi va pierde sufletul său, pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va mântui pe el. Că ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?