Minunea schimbării la față o prăznuim la 6 august. Ca să dea o nouă dovadă a Dumnezeirii Sale şi pentru ca să-i întărească în credinţă pe ucenici, Mântuitorul ia cu Sine pe Petru, Iacov şi Ioan, cei mai pregătiţi sufleteşte de a pricepe arătările cereşti, şi se suie în munte să Se roage.
Înaintea lor S-a schimbat la Faţă: „Şi a strălucit Faţa Lui ca soarele , iar hainele Lui S-au făcut albe ca lumina”. Lumina Duhului dintr-Însul a pătruns în afară, schimbând și trupul, şi hainele în minunată arătare. Acolo s-a văzut lângă Domnul şi Moise, dătătorul de lege, şi Ilie, unul din proroci, ca să mărturisească şi ei înaintea Apostolilor de Cel ce a plinit toată legea şi prorocii.
Adânc pătrunşi de măreţia arătării Dumnezeirii Sale, Apostolii, la rândul lor, L-au vestit cu încredere. Petru scrie în a doua carte sobornicească a sa (cap. 1, vers. 17): „…nu urmând basmelor celor meşteşugite am spus vouă puterea şi venirea Domnului nostru Iisus Hristos, ci singuri văzători fiind măririi Aceluia, că a luat de la Dumnezeu-Tatăl cinste şi slavă, glas ca acesta venind către Dânsul: «Acesta este Fiul Meu cel iubit… pe Acesta să-L ascultaţi». Şi acest glas l-am auzit din cer, fiind cu Dânsul în muntele cel sfânt”.
Pentru a gusta şi a ne împărtăşi de fericire în apropierea Domnului, să ne smulgem din câmpul şi din valea frământărilor vieţii de toate zilele, să ne desprindem din mijlocul oamenilor, de pe uliţe şi să ne ridicăm şi noi pe culmile reculegerii sufleteşti, pentru a ne ruga cum El S-a dus în munte înalt. Se va cobori atunci şi asupra noastră nor luminos, ne va învălui în lumină, faţa ni se va umple de strălucire, inima de căldură şi sufletul de pace. Şi vom putea zice şi noi cu Petru: „Doamne, bine ne este nouă a fi aici”…
Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1922, pag. 3, nr. 31
