Cartea Neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, iar Isaac a născut pe Iacov, iar Iacov a născut pe Iuda şi pe fraţii Iui… (citiţi celelalte nume de neamuri la Matei capitolul 1).
Deci toate neamurile de la Avraam până la David, neamuri patrusprezece; şi de la David până la mutarea în Babilon, neamuri patrusprezece, şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, neamuri patrusprezece. Iar naşterea lui Iisus Hristos aşa a fost: Că logodită fiind mama Lui, Maria, cu Iosif, mai înainte de a se aduna ei, s-a aflat având în pântece din Duhul Sfânt.
Iar Iosif, bărbatul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească pe ea, a vrut în ascuns s-o lase pe dânsa. Şi acestea gândind el, iată, îngerul Domnului în vis s-a arătat lui, grăind: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, că ce s-a zămislit într-însa din Duhul Sfânt este. Şi va naşte fiu şi vei chema numele Lui Iisus, că Acesta va mântui pe norodul Său de păcatele lui”. Iar acestea toate s-au făcut ca să se plinească ceea ce s-a zis de la Domnul prin proorocul care zice: „Iată, Fecioara în pântece va avea şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, ce se tâlcuieşte: cu noi este Dumnezeu”. Şi, sculându-se Iosif din somn, a făcut precum i-a poruncit lui îngerul Domnului şi a luat pe femeia sa. Şi nu a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său, Cel întâi născut, şi a chemat numele Lui Iisus. (Matei 1, 1-25)
Evanghelia din această duminică cuprinde „Cartea Neamului lui Iisus”. Această carte arată că a trebuit o anumită pregătire, lungă de veacuri întregi, pentru primirea lui Iisus Hristos. Şi praznicele cele mari trebuie aşteptate cu pregătiri sufleteşti, pentru că fiecare praznic închipuie o lucrare şi un dar al Mântuitorului Hristos pentru mântuirea noastră, iar darul praznicului trebuie înțeles şi primit cu folos sufletesc. Cu pregătire sufletească trebuie să aşteptăm şi Crăciunul, Naşterea Domnului. În anii trecuţi, o gazetă de la Bucureşti a pus un premiu, adică o întrecere, de o mie lei pentru acei care vor scrie cel mai frumos articol pentru numărul de Crăciun al gazetei. Autorul articolului premiat a scris şi următoarele despre Crăciunul din vremurile noastre: „Aşa cum se prăznuieşte astăzi Crăciunul, eu socot – zicea scriitorul – că este mai mult un praznic păgân decât unul creştin. Cu săptămâni înainte încep oamenii să facă pregătiri de mâncăruri, de haine şi băuturi pentru sărbătorile Naşterii, iar în săptămâna din urmă nu mai încapi de mulţimea oamenilor care strâng carne, untură, băutură, grăsime pentru serbarea Praznicului. Fiecare om, bogat sau sărac, ţine să aibă Crăciun gras şi să tragă un chef bun de Sărbători. «Unde să chefuim la Sărbători?» Aşa este îngrijorarea de Crăciun a celor mai mulți oameni. Eu nu sunt preot – scria mai departe acel scriitor (care este avocat) – dar am părerea şi credința că altfel de chemări are Praznicul Naşterii Domnului şi altfel a fost prăznuit la începuturile creştinismului.”
Cel care a scris aceste păreri despre prăznuirea Crăciunului de azi a avut toată dreptatea, pentru că bucuriile şi desfătările cele lumeşti au astupat şi au acoperit cu totul bucuriile cele sufletești pe care le aduce Naşterea Domnului şi pe care trebuie să le simțim la Naşterea Domnului. Asta nu e bine, pentru că bucuria cea adevărată a Naşterii nu o aduce porcul, nici grăsimea, nici mâncarea, nici băutura, ci o aduce vestea cea mai bună a sosirii unui Mântuitor al tău, Care se pogoară din cer pentru tine, pentru păcatele tale, pentru iertarea ta, pentru iubirea ta şi mântuirea ta. Cu mare plângere au ieşit Adam şi Eva din Rai după ce i-a înşelat şarpele-diavol. Dar Dumnezeu a mângâiat în durerea lor, cu făgăduinţa unui Mântuitor, Care va „zdrobi capul şarpelui”. Vestea cea bună a sosirii acestui Mântuitor o aduce Naşterea Domnului.
Dar acest Mântuitor n-a venit numai „pentru păcatul lui Adam şi al lumii”, ci a venit şi pentru mine şi pentru tine, cititorule. Şi tu eşti un Adam pe care păcatul te-a scos din raiul ascultării de Dumnezeu. Tu trebuie să-ţi dai seama despre starea păcătoasă în care te afli. Trebuie să-ţi dai seama că eşti bolnav şi să doreşti după doctor. Trebuie să- ți dai seama că eşti pierdut şi numai un Mântuitor te poate scăpa din pieire sufletească. Acest Mântuitor ţi-L aduce Naşterea Domnului. Dorul, dorința şi aşteptarea acestui Mântuitor sunt pregătirea cea adevărată pentru Naşterea Domnului.
Crăciunul trebuie să fie un praznic al milostivirii faţă de cei săraci
O istorie veche ne spune că de la Răsărit a mai plecat un crai (în afară de cei trei) să-L afle pe Hristos. Artaban îl chema pe acest al patrulea crai şi a plecat şi el cu aur mult să-L afle pe Pruncul Iisus. Dar, în calea lui, a întâlnit oameni flămânzi, necăjiţi, săraci, bolnavi şi, făcându-i-se milă de ei, le-a tot dat din aur până când, apropiindu-se de Vifleem, s-a trezit că nu mai are nimic. Şi s-a întristat foarte Artaban, dar, în somn, i s-a arătat Iisus şi i-a zis: „Nu te întrista, Artabane, căci, amin zic ţie, tu M-ai aflat cu adevărat pe Mine!”
Se apropie Crăciunul! Vrei să-L afli şi tu, cititorule, pe Pruncul Iisus şi să I te închini Lui? Vrei să prăznuieşti cu adevărat Naşterea Domnului? Intră atunci cu ajutor în casa celui sărac, necăjit, bolnav, căci El a zis: „Orice aţi făcut unuia dintre aceşti mai mici, Mie Mi-aţi făcut” (Matei 25, 40).
Cel ce Se va naşte peste câteva zile în ieslea Vifleemului este pilda cea mai măreaţă despre cum trebuie să ne coborâm şi noi între cei săraci.
În Vifleemul Iudeii erau şi palate, case frumoase destule, dar Iisus S-a pogorât din lumina Cerului într-o peşteră rece şi întunecoasă. Din lumea îngerilor S-a pogorât între păstorii cei săraci şi necăjiţi, pentru ca să ne arate că şi noi datori suntem să ne coborâm cu lumină şi ajutor în traiul celor săraci şi necăjiţi.
Şi, mai ales, în aceste vremuri de cumplită scumpete, să nu uităm dragostea şi mila faţă de cei săraci. Războiul a lăsat atâţia săraci, atâtea răni şi atâţia orfani. Nu auziți cum răsună azi, mai duios ca oricând, colinda lor:
„La casa de om sărac
S-a gătat făina-n sac,
Moş Crăciun, Moş Crăciun”…
Ce Crăciun vor avea aceşti săraci? Şi ce lucru creştinesc ar fi acela ca „unii să se îmbete, iar alţii să rabde foame” (I Corinteni 11, 21) de Crăciun? Naşterea Domnului este, şi trebuie să fie, praznicul milei şi al milostivirii faţă de cei săraci.
În fiecare sat să se afle un om al milei, un om al Domnului care să umble din casă în casă şi să strângă daruri de Crăciun pentru cei care n-au Crăciun.
Preot Iosif Trifa, Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an
