Oamenii spun: „Așa ne-a fost soarta!”, sau: „Așa-i destinul!”…, „Așa s-a întâmplat!”… – dar nu merg cu gândul un pas mai departe și mai adânc, să înțeleagă că soarta este supusă lui Dumnezeu… că destinul și întâmplarea nu fac decât să asculte de voia lui Dumnezeu, să execute sentințele dreptății lui Dumnezeu, căci toate acestea sunt uneltele cu care lucrează Mâna Lui.
Soarta tuturor oamenilor și a fiecărui om este numai în Mâna lui Dumnezeu.
Era Iosif un sfetnic al Soborului… Atunci când s-a ţinut sfatul acela ca să-L omoare pe Iisus, unde erai tu, Iosife? Şi el ne spune:
Eu n-am fost acolo!… Eu îmi spăl mâinile de sfatul acesta. Eu nu vreau să-mi unesc votul meu cu al lor…
Iosife, şi crezi c-ai rezolvat-o cu asta, că n-ai luat parte la sfatul acesta, când trebuia să iei parte?…
Cum ai putut, Iosife, să dormi în noaptea aceea de Joia Mare, când ai fost anunţat şi tu: “Vino! Pentru că uite ce se petrece. Să scăpăm odată de neplăcutul Acesta care ne strică legea, care ne spurcă sâmbăta şi face vindecări… Vino…”
“Şi a treia zi s-a făcut o nuntă în Cana. Şi Mama Iui Iisus era acolo; şi a fost chemat şi Iisus cu ucenicii Lui” (Ioan 2, 1-2).
Versetul acesta ne este atât de cunoscut fiecăruia dintre noi… pentru că la toate nunţile noastre s-a vorbit despre el şi se va vorbi până la sfârşitul veacurilor. Ni-e aşa de drag versetul acesta! Ni-e aşa de dulce şi aşa de scump, că eu aş vrea mereu să-l auzim şi mereu să ne bucurăm de el.
Şi au lăsat israelitenii calea Dumnezeului părinților lor şi au slujit la idoli. (II Cronici 24, 18-21)
Chipul de mai sus arată o întâmplare din Biblie. Această întâmplare este scrisă parcă anume despre noi şi pentru noi, pentru vremurile noastre şi purtările noastre. Ascultaţi cum istoriseşte Biblia această întâmplare: în vremea împăratului Ioas, „au lăsat israelitenii calea Domnului Dumnezeului părinţilor lor şi au slujit idolii lor. Şi s-a făcut urgie peste Iuda şi peste Ierusalim pentru aceasta. Şi Domnul a trimis la ei proroci, să-i întoarcă şi n-au ascultat de înştiinţările ce le-au primit. Şi Duhul Domnului a umplut pe Azaria, preotul, şi s-a sculat Azaria în faţa poporului şi i-a zis: «Acestea zice Domnul!:
Fii încredințat deplin că așa cum va răspunde Domnul – și nu altfel – este cel mai bine. Apoi, de fiecare dată, veghează cu mulțumiri lui Dumnezeu pentru orice mod în care ți-a răspuns El rugăciunilor tale (Coloseni 4, 2).
Cerurile sunt pline de cântările de laudă și de preamărire a lui Dumnezeu, cântări pe care I le aduc fără încetare creaturile Sale care au rămas în fericirea ascultării de voia Lui și se bucură de lumina prezenței Sale…
Chipul de mai jos arată o întâmplare pe care o istoriseşte Isus Navi (Iosua) în capitolul 10. Şi anume ne spune Biblia că israelitenii aveau o mare bătălie la Gabaon, cu cinci împăraţi păgâni; şi s-a rugat Isus Navi lui Dumnezeu să oprească soarele pe cer, ca să poată isprăvi lupta şi să-i biruie pe păgâni. Dumnezeu a ascultat rugăciunea lui „şi a stătut soarele în mijlocul cerului şi n-a mers către apus o zi întreagă”, până ce israelitenii îi biruiră pe păgâni.
Cu aceste cuvinte se începe Biblia, adică Cartea sfântă, care cuprinde Cuvântul lui Dumnezeu descoperit oamenilor pentru mântuirea lor sufletească. În şase zile, ne spune Biblia că a făcut Dumnezeu lumea cu toate cele ce sunt într-însa. Din ce a făcut Dumnezeu lumea şi de ce a făcut-o? Dumnezeu a făcut lumea din nimic, cu Cuvântul Său, şi a făcut-o din îndurare şi bunătate faţă de noi, ca printr-însa să-L putem cunoaşte şi preamări. Lumea cu toate cele ce sunt într-însa este şi trebuie să fie pentru noi o carte deschisă care mărturiseşte şi-L vesteşte pe Dumnezeu, Făcătorul ei.
Uneori, Domnul răspunde îndată strigătelor rugăciunii noastre. El răspunde grabnic atunci când primejdia este foarte aproape de noi sau când vremea ajutorului Său este sosită, sau când rugăciunea este strigată cu putere și disperare, din tot sufletul răscolit. Și ce fericit este pentru noi acest răspuns! Dar Domnul uneori ne răspunde mai târziu sau chiar mult mai târziu, – fiindcă nici primejdie, nici grabă nu era să răspundă mai devreme.
Slavit să fie Domnul! La o săptămână după comemorarea fratelui Arcadie, frații și surorile din Dumbrăveni vă invită la adunarea anuală ce va avea loc la Sala de nunți„(lângă primărie) pe data de 11 august începând cu ora 16:00.
Dorim ca, și anul acesta, să fim împreună pentru un popas de întărire a sufletelor în călătoria spre Cer.
Tema adunării este inspirată din versurile fratelui Traian Dorz:
Și numa-n ceruri vom vedea ce vesnică cunună
și stralucire va purta umblarea ÎMPREUNĂ.
alături de versetul din Romani cap 15, 5-6:
Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Iisus, pentru ca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
Slăvit să fie Domnul!
La fel ca și în anii trecuți, dorim să ne întâlnim și să îl comemorăm și anul acesta pe fratele Valer Mândroni la monumentul ridicat în amintirea sa.
Așadar, sâmbătă, 11 august, începând cu ora 14:00, frații sunt așteptați la Ciula Mare pentru a ne aminti de fratele Valer și pentru a ne bucura împreună în părtășie și cântare.