Articole - Oastea Domnului

Un Prunc ni s-a nascut nouă – Pr. Iosif Trifa

Prorocul Isaia L-a profeţit pe Mântuitorul ca pe „un Prunc ce S-a născut nouă şi S-a dat nouă… şi se va chema numele Lui: Sfetnic minunat, Dumnezeu biruitor, Domn al păcii. Mare va fi stăpânirea Lui şi păcii Lui nu va fi hotar” (Isaia 9, 6-7). Într-alt loc, prorocul spune despre acest Fiu că „va lovi pământul cu toiagul Cuvântului Său şi cu suflarea buzelor Sale va omorî pe cel rău. Atunci lupul va paşte împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; şi viţelul şi leul, şi taurul împreună vor paşte şi un prunc mic îi va paşte pe ei… Şi nu-i vor face rău, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domului.

Unde este Împăratul – Pr. Iosif Trifa

Calea şi purtarea crailor de la Răsărit sunt puse la Evanghelie cu învăţătură sufletească. Din o ţară îndepărtată au plecat craii şi cale lungă şi grea au făcut până au ajuns în Vifleem, unde au aflat Pruncul luminat şi s-au închinat Lui cu daruri scumpe.

Aşa şi noi, să ieşim din ţara păcatelor şi să plecăm spre Vifleemul cel sufletesc, adică spre învăţăturile lui Iisus.

Traian Dorz – Căpetenia

Comemorăm pe poetul şi fratele nostru Traian Dorz, cu scopul de a mulţumi lui Dumnezeu pentru harul de care l-a învrednicit pe el, iar prin el şi pe noi.

Dumnezeu l-a înzestrat cu darul poeziei şi, pentru că n-a fost nepăsător faţă de acest dar, prin muncă şi prin har, a devenit un mare poet al creştinătăţii, iar noi am devenit direct beneficiarii acestor sfinte poezii şi învăţături inspirate, adevărate comori nemuritoare. De aceea dorim să reîmprospătăm pentru noi şi pentru copiii noştri aducerea aminte a ceea ce am primit de la Dumnezeu prin mai marele nostru frate în Hristos, ca să putem apoi aduce împreună mulţumire şi recunoştinţă, după cuviinţă. Şi, de asemenea, să împlinim cuvântul care ne îndeamnă să privim la felul de vieţuire al mai marilor noştri şi să le urmăm credinţa…

Sfânta familie – Pr. Costel Căuș

În special în preajma sărbătorii Naşterii Domnului avem ocazia să privim şi să medităm la imaginile ce înfăţişează evenimentul acesta în diferite ipostaze, cum ar fi scena plină de taină a Pruncului din iesle, siluetele magilor cu steaua, ale păstorilor cu marele cor de îngeri sau scena fugii în Egipt când, în noapte, se disting chipurile ostenite de drum, al unei Maici ce strânge iubitoare un Prunc la sân şi al unui cucernic protector. Atunci parcă şi măgăruşul de povară simte că este părtaş la o misiune sfântă în care sunt prezente, deodată, ameninţarea celui rău, căutând Pruncul să-L ucidă, ca Şi atotputernica grijă a lui Dumnezeu.

Ostaşii Domnului în fața balaurului – Pr. Iosif Trifa

Cu prilejul călătoriei la Ierusalim, la Locurile Sfinte, am trecut şi pe lângă locul unde diavolul L-a ispitit pe Mântuitorul. E o ridicătură stâncoasă, de unde se deschide o largă privelişte spre câmpia Iordanului. Din acest Ioc I-a arătat satana Mântuitorului „toată mărirea acestei lumi”, zicându-I: „Toate acestea Ți le voi da Ție, dacă, căzând, Te vei închina mie” (Matei 4, 9). Mântuitorul a respins ispita diavolului, zicându-i: „Mergi înapoia Mea, satano!”.

Însoțirea Domnului – Pr. Iosif Trifa

Chipul de alături e luat din istoria israelitenilor, când mergeau prin pustie, spre Canaan. „Domnul mergea înaintea lor, zice Biblia, şi le arăta lor calea printr-un stâlp de nor luminos ziua, iar noaptea printr-un stâlp de foc, pentru ca să poată merge şi ziua, şi noaptea” (Exod 13, 21). Norul cel luminos stătea necurmat deasupra cortului sfânt”, unde se păstrau tablele legii, adică legământul lui Dumnezeu cu poporul Israel. Când se ridica norul de pe cort, atunci porneau la drum şi fiii lui Israel şi în locul unde sta norul, acolo tăbărau şi fiii lui Israel… Fiii lui Israel porneau după porunca Domnului şi tăbărau după porunca Domnului… Ei nu porneau până nu se ridica norul, căci fiii lui Israel ascultau de porunca Domnului” (Numeri 9, 15-23).

Făgăduințele lui Dumnezeu – Sf. Ioan Gură de Aur

Omul evlavios şi credincios trebuie să aibă o credinţă atât de statornică în făgăduinţele lui Dumnezeu, încât chiar dacă cele întâmplate par a fi potrivnice făgăduinţelor Lui, nici atunci să nu se tulbure, ci să nădăjduiască pentru sfârşitul lucrurilor. Deci, ia aminte! Credinciosul Avraam, ce făgăduinţă a primit şi ce-a fost nevoit să facă? Făgăduinţa a fost că prin Isaac va umple lumea de urmaşi. Porunca a fost însă să-l jertfească pe însuşi Isaac, prin care urma să se umple pământul de oameni! Deci l-a neliniştit această poruncă pe cel drept? Deloc!

Căderea și ridicarea (II) – Traian Dorz

Deși litera Cuvântului Sfânt este atât de luminoasă, deși sunetele limbii în care sunt spuse cuvintele Domnului sunt așa de clare și de frumoase pentru oricare dintre noi, totuși Glasul Domnului din Cuvântul Lui este așa de puțin cunoscut, așa de slab ascultat și așa de rar înțeles cum trebuie. De aceea sunt o sută și o mie de feluri în care este răstălmăcit.

Căderea și ridicarea (I) – Traian Dorz

În multe feluri poate fi căderea unui suflet. Dar ori de ce fel ar fi nenorocirea căderii unui suflet credincios sau a unei lucrări duhovnicesti, totdeauna ridicarea sa poate veni numai într-un singur fel și într-un singur loc și anume: de la puterea lui Dumnezeu și din puterea lacrimilor și a îndreptării sincere și smerite.

Focul din praznicele cele mari – Pr. Iosif Trifa

„Moise, Moise, descalţă încălţămintea picioarelor tale. ”

Chipul de mai sus ne arată o întâmplare din viaţa lui Moise. Păscând Moise oile socrului său Ietro, a văzut pe muntele Horeb un rug ce ardea întruna şi nu se mai mistuia. Şi a zis Moise: „Apropiindu-mă, voi vedea această vedenie mare”; dar atunci a auzit glasul şi porunca lui Dumnezeu din focul rugului: „Moise, Moise, dezleagă încălţămintea de la picioarele tale, căci locul pe care stai şi focul spre care te apropii sfânt este”… (Exodul 3).