Focul din praznicele cele mari – Pr. Iosif Trifa

„Moise, Moise, descalţă încălţămintea picioarelor tale. ”

Chipul de mai sus ne arată o întâmplare din viaţa lui Moise. Păscând Moise oile socrului său Ietro, a văzut pe muntele Horeb un rug ce ardea întruna şi nu se mai mistuia. Şi a zis Moise: „Apropiindu-mă, voi vedea această vedenie mare”; dar atunci a auzit glasul şi porunca lui Dumnezeu din focul rugului: „Moise, Moise, dezleagă încălţămintea de la picioarele tale, căci locul pe care stai şi focul spre care te apropii sfânt este”… (Exodul 3).

Întâmplarea lui Moise este cu învăţătură şi pentru noi, creştinii de azi. În chipul focului pe care l-a văzut Moise arzând în rug sunt şi praznicele cele mari (Naşterea, Învierea, Botezul…).

Ca un foc şi ca o lumină mare arde şi străluceşte în aceste praznice iubirea, milostivirea, bunătatea şi jertfa lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Dar de focul si lumina acestor praznice trebuie să ne apropiem şi noi cu o anumită pregătire, ca şi Moise de focul rugului. „Opreşte-te, Moise, şi dezleagă încălţămintea ta”, a strigat Domnul din focul rugului. Asta înseamnă că l-a poftit să se apropie de focul cel ceresc cu suflet curat şi curăţit de murdăria păcatului. Tot aşa şi către noi, când ne apropiem de praznicele cele mari, glasul Domnului ne zice: „Aruncă-ţi încălţămintea ta, omule, leapădă păcatele şi îţi curăţă mai întâi sufletul, apoi te apropie de lumina praznicului”. Pentru această pregătire sufletească s-au aşezat posturile înaintea praznicelor mari. Dar, durere, puţini sunt acei creştini care fac această pregătire şi curăţire sufletească în posturi. Iată, spre pildă, acum în postul Naşterii, pe degete îi poţi număra pe acei câţiva bătrâni şi bătrâne care mai ţin să se mărturisească şi împărtăşească. Cei mai mulţi se apropie de Naşterea Domnului cu sufletul necurăţit şi necâştigat.

„Nu este oare un lucru nebun acesta zice Sf. Ioan Gură de Aur că, de câte ori soseşte o sărbătoare, se scoate din ladă haina cea mai nouă, se pun în picioare încălţăminte noi şi pe masă mâncările şi băuturile cele mai alese, dar sufletul rămâne mai departe tot acelaşi, neîmbrăcat, nespălat, părăsit, sălbatic, flămând şi murdar.”

Cititorule! Se apropie şi ne apropiem de Naşterea Domnului. Nu uita că ne apropiem ca şi Moise de un foc ceresc, de focul cel sfânt al jertfei dumnezeieşti. „Nu te apropia de acest foc ceresc – zice Sf. Ioan Gură de Aur – cu paiele şi lemnele, şi ogrinjii păcatelor, ca nu cumva sufletul tău să se aprindă şi să se mistuie, ci te apropie cu aurul şi pietrele cele scumpe ale sufletului tău, pe care focul cel ceresc le va face să strălucească şi mai tare”.

Preot Iosif Trifa, Lumina Satelor, anul 1922, nr. 51, pag. 5