Are mare însemnătate ce spun despre tine vecinii tăi și cei care te cunoșteau mai înainte. Fiindcă ei știu bine cum erai tu în trecut, înainte de a-L întâlni pe Domnul, și înainte de a merge la scăldătoarea vindecătoare. Și ei sunt în măsură să vadă dacă în tine s-a făcut adevărata schimbare sau nu. Vai de „credinciosul“ la care vecinii și cunoscuții lui nu văd în fapte credința cu care acesta se laudă în predici, în cântari și în vorbe. Și pocaința despre care spune că o are. Numai sufletul acela cu care s-a făcut minunea vindecării are nobila virtute a smereniei și marele curaj al sincerității de a-și mărturisi vina, și de a-și recunoaște păcatul, si de a nu-și ascunde boala de care a suferit în trecutul său.
Articole
Porunca și ascultarea (I) – Traian Dorz
Orbul n-a primit decât o porunca: „Du-te de te spală“. Și nici măcar n-a fost însoțită de făgăduința vindecării ascultarea de această poruncă. Și totuși el a primit, fiindcă a avut credință în Acela Care i-a spus: „Du-te“. Asta este credința!
Dumnezeu Își are planurile Sale și gândurile Sale cu fiecare suflet pe care vrea să-l mântuiască! Cine vrea să fie mântuit, acela trebuie să facă întocmai cum îi spune Hristos. Nu altfel. Trebuie să meargă până unde îi va spune Domnul și nu mai puțin; și să pornească atunci când îi spune El, nu mai târziu; și să se ducă acolo unde îl trimite El și nu în altă parte.
Chiar și Cuvântul care nu ți-ar fi adresat ție ia-l pentru tine…
Om trimis de Dumnezeu (II) – James Foster
A ȘTIUT CE SĂ ALEAGĂ
Moise știa la fel de bine și ce nu a vrut dar și ce a vrut. Cuvânt care a fost tradus ci a vrut implică noțiunea de “a alege”. Moise nu a stat deloc pe gânduri. Odată ce a făcut alegerea, a fost gata să plătească prețul pentru decizia luată. În limba greacă cuvântul tradus ci a vrut este “hairetikos” care în limba română înseamnă “eretic”. În ochii egiptenilor, așa a fost. Moise a respins zeii lor și tot ce avea el în Egipt ca să-L urmeze pe singurul Dumnezeu adevărat într-o misiune unică. Ce ironie că un astfel de cuvânt îl definește pe Moise chiar în momentul alegerii sale.
Om trimis de Dumnezeu (I) – James Foster
Sfânta Scriptură afirmă în repetate rânduri că Moise a fost trimis de Dumnezeu, fapt evident prin amploarea lucrării și rezultatele ei. Desigur că Moise a fost trimis cu o misiune unică. Dar Biblia ne mai învață că fiecare creștin este un trimis al lui Dumnezeu. Și Însuși Domnul Iisus a declarat identitatea și misiunea trimișilor Lui astfel: “Voi sunteți sarea pământului… Voi sunteți lumina lumii.” Așadar fiecare mădular din trupul lui Hristos ar trebui să fie activ în a se împotrivi stricăciunii păcatului și stăpânitorilor întunericului acestui veac.
Păcatul nu se iartă (II) – Traian Dorz
Slujba celor ce doar predică cu gura și cu buzele învățăturile Domnului este foarte ușoară… Pe când mărturisirea celor ce le trăiesc cu fapta și cu adevărul este grea, fiindcă nu este o ocupație, ci o jertfă. Nu o datorie, ci o dăruire. Din pricina aceasta, predicatori se găsesc destui și peste tot, dar mărturisitori cu fapta și cu adevărul se găsesc prea puțini și numai în rare locuri și vremuri.
Totusi încă mai sunt! Fericite locurile și vremurile care îi au și sufletele care îi urmează! Poate că predici am rostit și eu destule şi la destui, prin graiul şi prin scrisul meu, iar pentru aceasta mi-am primit mai mult sau mai puţin plata de la semenii mei. O plată bună sau rea…
Păcatul nu se iartă (I) – Traian Dorz
Hristos a trăit în adevăr unica viață omenească fără de păcat, pentru că, din starea de om, să poată aduce pentru omenire unica Jertfă desăvârșit sfântă; și pentru a-l putea răscumpăra pe omul care era căzut în robie, S-a facut rob El, în locul nostru, care eram vânduți, prin păcatul nostru, în osânda și în stăpânirea diavolului (Col 2, 13-15).
Măsura iertării – Ioan Beg
Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori? (Matei 18, 21)
Dintre atributele dumnezeirii două îmi par a fi cele mai mărețe și de care noi oamenii beneficiem cel mai mult. Acestea ar fi: iubirea și iertarea. Despre iubirea lui Dumnezeu s-a scris mult și se vorbește mult, vorbește și Mântuitorul mai ales în cunoscutul verset din Ioan 3, 16: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”… Iar despre iertare, parcă nu chiar așa mult.
În rugăciunea Tatăl nostru iertarea lui Dumnezeu ne apare, cumva, condiționată, sau într-un raport de dependență: “Și ne iartă nouă păcatele noastre precum iertăm și noi greșiților noștri”. De asemenea, la finalul rugăciunii împărătești, Mântuitorul insistă pe tema aceasta a iertării: “Dacă iertați oamenilor greșelile lor și Tatăl vostru Cel Ceresc vă va ierta greșelile voastre. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre” (Matei 6, 14-15).
Lângă Cuvântul lui Dumnezeu (I) – Pr. Iosif Trifa
“Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu“(Mt 24, 35).
“Duh sunt și viață sunt cuvintele pe care vi le-am spus Eu vouă”(In 6, 63).
Începând cu numărul acesta, deschidem aici la gazetă un mic răvaș care va încerca să-I strângă pe cititorii “lângă Cuvântul lui Dumnezeu”. Vom deschide o mică școală a Bibliei, în care vom citi, ne vom lămuri și ne vom adânci în cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi.
De data asta, iacă, am scris pe tabla din școala noastră ceea ce a zis însuși Domnul Hristos despre Cuvântul lui Dumnezeu.
Chemare la Sibiu – Nelu Beg
Surori iubite și scumpi frați,
“Eu v-am născut, în Isus Hristos, prin Evanghelie”, zicea cu durere sfântul Pavel cândva către frații din Corint. Și tot cam la fel ne-ar putea spune și nouă azi, la toți, de pretutindeni, părintele nostru Iosif Trifa.
Sunt 80 de ani de la plecarea lui în veșnicie. S-ar cuveni din partea noastră un mic efort spre prețuire și spre neuitare. Desigur, ne putem ruga și acasă, putem vărsa o lacrimă oriunde, însă o dată la 80 de ani s-ar merita să ne cuprindem roată, cât mai mulți, în jurul crucii lui, și să cântăm sfielnic și cald “De n-ar fi fost de partea noastra”, conștienți și mulțumitori că, până aici, Dumnezeu a fost cu noi…
O pildă grăitoare despre viața fratelui Ioan Marini – Traian Dorz
În vorbirile fratelui Marini toată marea putere venea din viața lui puternică de rugăciune.
Și venea din părtășia pe care el o avea neîncetat cu Domnul. Atât prin citirea Cuvântului Sfânt, cât și prin rugăciunea lui aproape necurmată.
Iată de pildă o întâmplare descrisă tot de surioara din Sâmbăteni, întâmplare petrecută chiar în casa lor:
…după terminarea adunării de seara, mama mea a chemat pe fratele Marini pentru odihnă la noi. Parcă îl văd și acum… mama îi pusese să mănânce, dar dânsul a zis: soră, dacă ai puțin lapte, eu sunt suferind, stau rău cu dantura… doar puțin lapte și gata. Mama i-a adus laptele și i l-a lăsat pe masă, apoi i-a desfăcut patul ca să se culce și după aceea a ieșit lăsându-l singur.









